ICCJ. Decizia nr. 4608/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 142/PI din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V. împotriva Autorității Naționale a Vămilor, a anulat Ordinul acesteia, nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 și a obligat autoritatea pârâtă să-l reîncadreze pe reclamant în funcția publică de consilier A I 1, inspector vamal superior pe perioada 15 iulie 2003 - 1 ianuarie 2005.
în motivare, instanța a reținut, în esență, că ordinul atacat prin care s-a dispus schimbarea din funcție a reclamantului, retroactiv, este nelegal, întrucât încalcă principiul potrivit căruia orice act administrativ produce efecte numai din momentul emiterii sale și, în același timp, nesocotește și principiul stabilității în funcția publică, consacrat prin art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, modificată, privind Statutul funcționarilor publici.
împotriva sentinței a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta arată că Ordinul nr. 1519/2004 a fost dat de șeful Autorității Naționale a Vămilor, în aplicarea Legii nr. 161/2003 și în executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, a Tribunalului București.
Se susține, totodată, că revenirea la reîncadrările anterioare, revenire făcută prin deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, a fost determinată de faptul că instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive și irevocabile, au anulat atât decizia nr. 1264 din 14 august 2003 (de revocare a primei încadrări), cât și deciziile nr. 1265/2003 și nr. 1266/2003 și Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, în temeiul căreia aceste decizii au fost emise.
Recursul este fondat.
Intimatul-reclamant, prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a fost încadrat în calitate de inspector vamal principal la Biroul Vamal Arad, iar ulterior, prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003, a fost reîncadrat începând cu data de 15 iulie 2003, în funcția publică de inspector vamal superior.
Reîncadrarea decisă prin actul nr. 1266/2003 a avut la bază Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, prin care Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici din sistemul vamal și revocarea tuturor actelor administrative privind reîncadrarea în funcțiile publice până la 25 iulie 2003, respectiv a deciziilor nr. 1155 - 1165/2003 ale șefului Direcției Generale a Vămilor.
Dar, atât Nota de constatare nr. 43254/2003, cât și decizia nr. 1266 au fost anulate pentru nelegalitate, de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive și irevocabile, așa încât autoritatea vamală a procedat la o nouă încadrare a funcționarilor publici din sistemul său, în care sens a emis Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004.
Cum prin acest ordin s-a dispus revocarea unor decizii emise după data de 15 iulie 2003, care nu mai aveau suport, urmare a anulării notei de constatare în baza căreia fuseseră date și s-a revenit la reîncadrările în funcțiile stabilite anterior, prin decizia nr. 1163/2003 (în cazul reclamantului), în fapt Autoritatea Națională a Vămilor a aplicat și executat sentința civilă irevocabilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București.
Din cele prezentate rezultă că încadrarea în funcția publică de inspector vamal principal a intimatului-reclamant a fost stabilită prin decizia nr. 1163/2003 care continuă să-și producă efecte la data emiterii Ordinului nr. 1519/2004, de revocare a deciziilor nr. 1265 și nr. 1266 din 14 august 2003, ordin dat în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Pe de altă parte, încadrarea intimatului-reclamant în funcția publică de inspector vamal principal, realizată prin decizia nr. 1266/2003, nu s-a dovedit în prezenta cauză, să fi fost contestată, încât se prezumă că nu a vătămat drepturile acestuia prevăzute de lege.
Așa fiind, pentru considerentele prezentate, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată, și, rejudecând cauza, Curtea a respins acțiunea, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4605/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4610/2005. Contencios → |
|---|
