ICCJ. Decizia nr. 4643/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul P.V. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea măsurii de destituire din funcția publică dispusă prin dispoziția nr. S din 13 martie 2003, precum și a dispozițiilor nr. S/3229 din 29 august 2003 și nr. S/3526 din 29 septembrie 2004 și repunerea în drepturi, cu obligarea pârâților la îndeplinirea formalităților de pensionare.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că măsura destituirii din funcția de polițist este nelegală, nici nu i-a fost comunicată, iar contestația depusă în mod nejustificat i-a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr. 33 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâtul Inspectoratul General de Poliție București și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.V.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut tardivitatea procedurii prealabile cu Inspectoratul General al Poliției Române și lipsa procedurii prealabile privind actele atacate.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, P.V., care a motivat în esență, că a procedat legal și a respectat termenele și procedurile speciale, atunci când a solicitat comunicarea actului administrativ atacat, pentru ca apoi, în lipsa comunicării acestuia, să exercite căile de atac, atât administrative, cât și judiciare, în termenele prevăzute de legea specială.
Recursul este întemeiat.
Se reține că actul administrativ atacat de către reclamant nu a fost comunicat niciodată către acesta.
Comunicarea din 5 septembrie 2003 este doar o încunoștiințare despre efectele actului administrativ, fără a i se arăta cel puțin numărul și data, indicându-se dispoziția nr. S/384 din 13 august 2003, care privea cu totul altceva.
în ceea ce privește dispoziția nr. S/3526 din 29 septembrie 2003 aceasta nu putea fi comunicată în 5 septembrie 2003, nefiind încă emisă, iar altă comunicare nu s-a realizat.
Depunerea acestor dispoziții în timpul procesului nu poate îndreptăți pârâta să solicite sau să invoce reluarea întregii proceduri administrativ-jurisdicționale, câtă vreme se afla în culpă, ca urmare a refuzului comunicării.
Nu în ultimul rând, organul administrativ a soluționat și recursul administrativ, cu motivarea faptului că, "având în vedere gravitatea abaterilor săvârșite, s-a dispus menținerea sancțiunii aplicate".
Nu s-a respins contestația, ca tardiv formulată, în consecință, recursul administrativ există, fiind formulat în termen și soluționat ca atare.
în consecință, recursul declarat a fost admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea soluționării fondului cauzei și administrării tuturor probelor utile stabilirii cu exactitate a situației de fapt.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4640/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4641/2005. Contencios → |
|---|
