ICCJ. Decizia nr. 4650/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul V.O., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, a solicitat să i se recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, deoarece tatăl său a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, la 5 septembrie 1940, din cauza modificării granițelor țării, iar efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra sa.
Prin sentința nr. 60/F//CA din 17 mai 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.O. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Covasna și a anulat hotărârea nr. 1413 din 2 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască în favoarea reclamantului, calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 7 octombrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul s-a născut în timpul refugiului, efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra sa, de la data nașterii.
împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna care a motivat că persoanele născute în timpul refugiului nu beneficiază de prevederile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4649/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4619/2005. Contencios → |
|---|
