ICCJ. Decizia nr. 4686/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 februarie 2005, pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 6935/2004, Judecătoria Sibiu a constatat că reclamanții care au solicitat constatarea nulității încheierii C.F., au invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 1380 din 30 mai 1996, a Ministerului Agriculturii și Alimentației și, în baza dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, suspendând judecarea pricinii, până la soluționarea excepției.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 195 din 19 august 2005, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții D.O., D.P., D.A. și M.M. împotriva pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC S. SA Sibiu, reținând, în esență, că excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă, în raport cu faptul că fondul litigiului îl constituie tocmai anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Totodată, curtea de apel a reținut că în cauză nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea menționată, motiv pentru care se respinge și acțiunea.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții D.O., D.P., D.A. și M.M., criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
în dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că la Judecătoria Sibiu nu a fost atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe calea acțiunii directe, ci, pe cale de excepție, s-a invocat nulitatea acestuia, iar judecătoria, în mod corect, a făcut aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație interpretată greșit de curtea de apel. Totodată, recurenții au făcut referiri și la situația de fapt privind imobilul înscris în C.F. Cornățel, cu nr. top 40/1, dobândit de antecesorul lor D.G., în anul 1942.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse sentinței atacate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
în cauză, este de necontestat că Judecătoria Sibiu, prin încheierea din 3 februarie 2005, transmisă prin adresa nr. 6935 din 8 februarie 2005, a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia, doar cu soluționarea excepției de nelegalitate, suspendând judecarea pricinii privind constatarea nulității parțiale a încheierii de C.F. și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
într-adevăr, prin cererea înregistrată la 31 mai 2005, la Judecătoria Sibiu, reclamanții au invocat printr-o cerere lipsită de claritate, pe de o parte, pe cale de excepție, nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, însă, au solicitat ca prin încheiere să se sesizeze Curtea de Apel Alba Iulia care, la rândul său, să constate nulitatea parțială a aceluiași certificat de proprietate asupra terenului, comasat în topograficul nr. 41/1/1, nulitatea parțială a încheierii de C.F. și să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul readucerii corpului funciar cu nr. top 40/1, pe numele fostului proprietar și obligarea pârâților SC S. SA Sibiu și Ministerul Agriculturii și Alimentației, la plata cheltuielilor de judecată.
Concluzionând, recurenții-reclamanți au solicitat aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004.
în plus, în ședința publică din 19 august 2005, reclamanții au cerut admiterea excepției de nelegalitate.
în aceste condiții și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel avea obligația de a lămuri obiectul cererii cu privire la care a fost sesizată pentru competentă soluționare. Așadar, instanța trebuia să lămurească dacă a fost sesizată cu exercitarea controlului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate (cum rezultă din încheierea judecătoriei și înscrisurile mai sus arătate), iar această constatare impunea în primul rând, anexarea dosarului nr. 6935/2004 al Judecătoriei Sibiu.
Neprocedând în sensul arătat, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică ce a fost casată, cu trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe, ca o consecință a admiterii recursului formulat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4689/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4680/2005. Contencios → |
|---|
