ICCJ. Decizia nr. 4688/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 aprilie 2002, reclamanta R.N.P., prin Direcția Silvică Argeș, a chemat în judecată SC E. SA Pitești și Ministerul Industriei și Comerțului, solicitând constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 6046 din 2 noiembrie 2000, cu privire la suprafața de 6015,77 mp și 147,3 mp, cotă indiviză, situată în cartierul Trivale din municipiul Pitești.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâta societate comercială ocupă în mod ilegal prin construcțiile sale, teren din fondul forestier (proprietate publică), iar prin certificatul emis, se creează o suprapunere cu terenul propriu, necesar asigurării nevoilor sale din punct de vedere administrativ.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70/FC din 17 iunie 2002, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că reclamanta s-a adresat autorității emitente, în procedura prealabilă, cu depășirea termenului de 30 de zile.
împotriva sentinței pronunțate a declarat recurs, reclamanta R.N.P., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 2464 din 20 iunie 2003, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat, a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță, întrucât nu au existat dovezi în legătură cu momentul luării la cunoștință a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
După rejudecare, prin sentința civilă nr. 65/FC din 12 mai 2004 a fost respinsă acțiunea, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada că a fost vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege prin actul administrativ emis.
Instanța mai arată că reclamanta trebuia să probeze că terenul și construcțiile se aflau în administrația sa la apariția Legii nr. 15/1990 sau că le are în proprietate, iar în eventualitatea suprapunerii să recurgă la compararea actelor de proprietate, prin acțiunea în revendicare, pe calea dreptului comun.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, R.N.P. R., prin Direcția Silvică Pitești, susținând, în esență, că unicul proprietar și administrator al terenului în litigiu, este Ocolul Silvic Pitești, care probează cu înscrisuri și hărți pe toată perioada anilor 1952 și până în prezent.
Recursul este fondat.
Terenul în suprafață totală de 6163 mp, care face obiectul litigiului, la data de 1 ianuarie 1990, era domeniu public (fond forestier național de stat cu folosință teren în administrație), înscris în amenajamentele silvice și hărțile Ocolului Silvic Pitești editate în anii 1952, 1969, 1980 și 1990, la poziția parcelă silvică nr. 20A3 din U.P. II Trivale.
Prin adresa nr. 375 din 15 februarie 2001, O.C.A.O.T. Argeș precizează că terenul în litigiu nu este cuprins în certificatul M.03 nr. 2320/1990, emis pentru SC E. SA Pitești, întrucât acesta figurează înscris în parcela 420 pădure, în posesia Ocolului Silvic Pitești.
Terenul în litigiu face parte din fondul forestier național, fiind deținut cu titlu de proprietate de către Direcția Silvică Pitești, în baza înscrisurilor mai sus enunțate, care sunt conform cu prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 18/1991, a fondului funciar și cu prevederile art. 1 și 5 C. silvic.
Conform art. 58 C. silvic, intimata SC E. SA Pitești are statutul de chiriași față de acest teren, urmând ca, potrivit Ordinului nr. 938 din 10 noiembrie 1998, al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, să plătească chirie pentru perioada temporară cât a folosit terenul.
Instanța de fond a recomandat recurentei-reclamante, compararea actelor de proprietate, prin acțiunea în revendicare, fără, însă, să observe că la dosar a fost depusă sentința civilă nr. 4880 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Pitești, prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de Direcția Silvică Pitești și a fost obligată SC E. SA Pitești să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața ce face obiectul prezentului dosar.
Având în vedere cele mai sus expuse, a fost admis recursul declarat, a fost casată sentința atacată și în fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a fost anulat actul administrativ atacat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4696/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4689/2005. Contencios → |
|---|
