ICCJ. Decizia nr. 470/2005. Contencios. Refuz acordare omologare individuală şi eliberare carte de identitate pentru autoturism. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 470/2005
Dosar nr. 7029/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 649, pronunţată la data de 5 aprilie 2004, în dosarul nr. 324/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta O.L., în contradictoriu cu R.A. R.A.R. şi reprezentanţa din judeţul Suceava a R.A.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2004, reclamanta a cerut:
1. certificarea stării tehnice a vehiculului, în conformitate cu pct. 1, 2, 3 din cap. II şi pct. 6 teza I din cap. I al Reglementărilor RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003 şi cu prevederile anexei II din Reglementările RNTR 1, aprobate prin Ordinul nr. 756/2002, pentru autoturismul Ford, nr. de omologare OM 52752 EST 29, emis de Ministerul Transporturilor din Italia;
2. acordarea omologării individuale, în conformitate cu pct. 4.2 lit. b) din Reglementările RNTR 7, coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 78/2000, aprobată prin Legea nr. 230/2003, pct. 5.1. din Reglementările RNTR 7, aprobate prin Ordinul nr. 36/2003, pct. 6 teza I cap. I al RNTR 2, art. 9 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru acelaşi autoturism;
3. eliberarea cărţii de identitate a vehiculului pentru autoturism, în conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 78/2000, pct. 5.1. al RNTR 7, care face trimitere la condiţiile tehnice prevăzute în anexa II a RNTR 1;
4. plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat excepţia de ilegalitate a prevederilor art. 6 teza a II-a cap. I, pct. 1, 2 şi 3 din cap. II, precum şi a pct. 8.4.3 şi 8.5.3 din cap. IV din RNTR 2, susţinând că încalcă principiul neretroactivităţii actului administrativ şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul administrativ în privinţa căruia a fost invocată excepţia de ilegalitate, este legal, fiind emis de autoritatea competentă, în baza şi pentru organizarea executării legii.
Că, RNTR 2 a fost emis în baza OG nr. 78/2000, aprobată prin Legea nr. 230/2003, art. 11 permiţând omologarea individuală, numai pentru vehiculele care corespund normelor tehnice de siguranţă a circulaţiei, de protecţie a mediului, precum şi folosinţei căruia îi este destinat.
De asemenea, că pct. 8.4.3. din RNTR 2 prevede că pentru omologarea, certificarea individuală, valorile emisiilor poluante trebuie să se încadreze în măsura EURO 3, or reclamanta deţine un autoturism fabricat în anul 1993, care se încadrează în norma de poluare EURO 1, astfel că refuzul autorităţii competente, de acordare a omologării individuale, este justificat.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 şi 10, precum şi ale art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând:
- că hotărârea este nulă, nefiind semnată de judecător;
- că instanţa a respins excepţia de ilegalitate invocată, fără ca partea adversă să fi cerut respingerea acesteia;
- că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii;
- că hotărârea este nelegală şi netemeinică, având o motivare necorespunzătoare;
- că hotărârea este nelegală şi netemeinică, pentru că instanţa nu s-a pronunţat motivat asupra susţinerilor 1-11 şi 13, privind excepţia de ilegalitate şi nici asupra motivelor 1-13, invocate pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Prima critică este nereală, exemplarul prezentat în copie xeroxată de către recurenta-reclamantă, reprezentând o copie a unui exemplar neoriginal, în dosarul de fond existând exemplarul original care infirmă susţinerea din recurs.
A doua critică este netemeinică, instanţa fiind datoare şi procedând la soluţionarea excepţiei de ilegalitate, în raport cu susţinerile făcute şi prevederile legale incidente în cauză.
Celelalte trei critici sunt, de asemenea, netemeinice, considerentele hotărârii pronunţate fiind corespunzătoare, în esenţă, cu susţinerile făcute în acţiune, cu prevederile legale incidente şi cu rezolvările date, motivarea soluţiei fiind clară, concisă şi corectă.
Examinând soluţia recurată şi în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că nu sunt aspecte de nelegalitate şi/sau netemeinicie.
Într-adevăr, Reglementările privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere, în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2, aprobate prin Ordinul nr. 211/2003, emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, au fost adoptate în temeiul prevederilor art. 12 lit. d) din OG nr. 19/1997, privind transporturile, ale art. 4 alin. (3) lit. e) din OG nr. 44/1997, privind transporturile rutiere şi ale OG nr. 78/2000, privind omologarea vehiculelor rutiere şi eliberarea cărţii de identitate a acestora, în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România, aprobată prin Legea nr. 230/2003.
Astfel fiind, în mod judicios a respins instanţa de fond, excepţia de ilegalitate a actului administrativ, iar pe fond a reţinut că refuzul autorităţii competente este justificat.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.L. împotriva sentinţei civile nr. 649 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 46/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 471/2005. Contencios. Refuz emitere act. Recurs → |
|---|
