ICCJ. Decizia nr. 433/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 433/2005
Dosar nr. 5471/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamantul L.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1088 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi constatarea calităţii de persoană refugiată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că familia sa a fost nevoită să plece din localitatea de domiciliu, în baza ordinului primit de tatăl său, de la Ministerul de Interne, prin care trebuia să însoţească funcţionarii primăriei şi arhiva acesteia, în calitate de fierar - potcovar.
Mai arată că au plecat în refugiu, la 2 martie 1944, din comuna Coţuşca, în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa şi s-au înapoiat în localitatea de domiciliu, la 30 martie 1945.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 20 din 11 februarie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a modificat hotărârea contestată, constatând că reclamantul este beneficiar al drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamantul şi familia sa au fost nevoiţi să se refugieze din judeţul Botoşani, în judeţul Dâmboviţa, în urma unui ordin de evacuare, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că reclamantul a fost o persoană evacuată ca urmare a războiului, nu în urma unei persecuţii etnice, astfel că nu se încadrează între persoanele prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost adoptată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000 şi modificată prin Legea nr. 586/2002, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (...) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Din dispoziţiile de mai sus rezultă că beneficiază de prevederile ordonanţei, numai persoanele care au fost refugiate, expulzate sau strămutate din motive etnice.
Din probele dosarului nu rezultă că intimatul a părăsit localitatea de domiciliu, din cauză că ar fi fost persecutat pe criterii etnice, ci s-a deplasat într-o altă localitate, din cauza înaintării frontului, măsura fiind dispusă de către autorităţile române, pentru protejarea unor anumite categorii de persoane şi bunuri, de efectele luptelor din zona de conflict armat.
Chiar dacă certificatul nr. 735 din 25 septembrie 2003, eliberat de Direcţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale şi din declaraţiile autentificate ale martorilor B.A. şi P.G. rezultă că intimatul s-a refugiat împreună cu familia, din judeţul Botoşani, în judeţul Dâmboviţa, trebuie avut în vedere faptul că refugierea s-a produs dintr-o localitate aflată sub administraţie românească, într-o altă localitate aflată sub aceeaşi administraţie, ca urmare a pericolelor existente în zona de conflict armat, dar nu din cauza persecuţiei pe criterii etnice, ţinându-se cont şi că intimatul este de origine etnică română.
De aceea, în temeiul art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 şi art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa recurată va fi casată, iar pe fond se va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 20 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 452/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
