ICCJ. Decizia nr. 476/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 476/2005
Dosar nr. 7179/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 2004, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1056 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza adresei emise de Institutul de Istorie N. Iorga, că, începând cu aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul Moldovei şi Bucovinei, pe linia Iaşi - Paşcani - Suceava, instituind în aceste zone, un regim de ocupaţie militară şi determinând populaţia să se refugieze din localitatea de domiciliu, de teama persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând casarea ei şi pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele depuse, certificatul eliberat de Direcţia Judeţeană Dîmboviţa a Arhivelor Statului şi declaraţia martorului O.C., a rezultat că evacuarea intimatei şi a familiei sale din judeţul Dorohoi, în judeţul Dîmboviţa, a fost organizată de către autorităţile române, pentru protejarea acestei populaţii, ca urmare a înaintării frontului sovietic, nefiind consecinţa unor persecuţii etnice.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de aceste dispoziţii legale, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii etnice din partea regimurilor instaurate în România, fiind refugiaţi, strămutaţi sau expulzaţi în altă localitate.
Din probele administrate în cauză rezultă că intimata nu se încadrează în această categorie, evacuarea ei din localitatea de domiciliu fiind organizată de autorităţile statului român în cadrul unor operaţiuni de protejare a populaţiei, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în timpul operaţiunilor militare.
De altfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că intimata ar fi fost supusă unor persecuţii etnice, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a admite prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 122 din 5 mai 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
