ICCJ. Decizia nr. 475/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 475/2005
Dosar nr. 7177/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 martie 2004, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1224 din 7 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza adresei emise de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga", că, începând cu aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul Moldovei şi Bucovinei, pe linia Iaşi - Paşcani - Suceava, instaurând în aceste zone, un regim de ocupaţie militară şi determinând populaţia să se refugieze din localităţile de domiciliu, de teama persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând casarea ei şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele depuse de intimata-reclamantă: declaraţiile notariale ale martorilor A.O. şi B.M. şi copia tabelului de refugiaţi, eliberată de Arhivele Statului - Direcţia Judeţeană Dâmboviţa, nu rezultă că refugiul intimatei-pârâte, din localitatea de domiciliu, a fost urmare a persecuţiilor etnice la care aceasta a fost supusă. A mai precizat recurenta, că în realitate, a fost vorba despre evacuarea populaţiei din localitatea Vîrnav - Hulişeu, judeţul Botoşani, în judeţul Argeş, de către autorităţile române, ca urmare a înaintării trupelor sovietice.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de aceste dispoziţii legale, persoanele, cetăţeni români care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuţii etnice, din partea autorităţilor instaurate în România, fiind refugiate, strămutate sau expulzate în altă localitate.
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata-reclamantă nu se încadrează în vreuna dintre aceste situaţii, evacuarea ei, din localitatea de domiciliu, fiind organizată de autorităţile statului român, în cadrul unei operaţiuni de protejare a populaţiei, ca urmare a înaintării trupelor sovietice, şi pe teritoriul României, în perioada celui de al doilea război mondial.
În aceste condiţii, cum în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei persecuţii etnice care să fi determinat refugiul intimatei, împreună cu familia sa, Curtea urmează a admite prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 96 din 14 aprilie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 476/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
