ICCJ. Decizia nr. 473/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 473/2005
Dosar nr. 7614/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 mai 2004, reclamanta T.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11401/10299 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că s-a refugiat din Basarabia, în urma persecuţiilor etnice la care populaţia românească de aici a fost supusă, după cedarea acestui teritoriu, fostei Uniuni Sovietice.
Prin sentinţa civilă nr. 1586 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu părinţii şi fratele său, în iulie 1940, din comuna Macarenca, judeţul Soroca, în România şi nu s-au mai întors în Basarabia, niciodată.
A mai considerat instanţa, că susţinerile pârâtei, în sensul că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000 şi că drepturile i-au fost acordate numai până la 15 iulie 1943, pentru că la această dată s-a recăsătorit, nu pot fi reţinute, deoarece aceasta a solicitat beneficiul legii, în baza art. 1 lit. c), în calitate de beneficiar direct, şi nu în baza art. 3, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând casarea ei şi pe fond, respingerea acţiunii, cu motivarea că din probele administrate în faţa Comisiei Casei de Pensii nu a rezultat perioada invocată de către intimată, ca perioadă de refugiu.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea, atâta vreme, cât în cauză s-a făcut dovada cu probele administrate, că perioada de refugiu a fost 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Astfel, din extrasul după Tabelul refugiaţilor din Basarabia, ca şi din declaraţiile martorilor F.C. şi F.M., persoane refugiate la rândul lor, rezultă că plecarea intimatei, din Basarabia s-a făcut în vara anului 1940. La acestea se adaugă şi actul eliberat de rezidentul regal al ţinutului Prut şi vizat de şeful Comisariatului de Poliţie Târgu Ocna, toate dovedind că recurenta este titulara unui drept propriu, în baza Legii nr. 189/2000, conform art. 1, şi nu a unui drept în calitate de soţie supravieţuitoare.
Toate aceste dovezi, împreună cu cartea de muncă a recurentei, probează faptul că aceasta s-a refugiat din Basarabia şi nu a mai părăsit niciodată teritoriul României, astfel încât perioada corectă pentru care urmează să-i fie drepturile solicitate, este cea reţinută de instanţa de fond.
Faţă de aceste considerente şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea urmează a respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1586 din 30 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 474/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
