ICCJ. Decizia nr. 4865/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 3 ianuarie 2005, C.P. a chemat în judecată Comisia Județeană Buzău și Comisia Comunală Năeni pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, solicitând obligarea acestor autorități publice să se pună în executare decizia civilă nr. 1241 din 21 septembrie 2001, a Tribunalului Bacău și decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2002, a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtelor să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 4,9 ha teren arabil, conform hotărârilor respective, să-i plătească suma de 114.660.000 lei cu titlu de daune materiale și respectiv, câte 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea acelor hotărâri.
Prin sentința civilă nr. 136 din 21 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău.
S-a reținut că măsura se impune în raport cu natura litigiului, ocazionat de neaplicarea dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată și cu reglementarea realizată prin acest act normativ, care are, față de Legea contenciosului administrativ 29/1990, un caracter derogatoriu.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta C.P.
Recurenta a susținut că în mod eronat, curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea instanței judecătorești de drept comun, deoarece potrivit art. 3 C. proc. civ., procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, sunt de competența curților de apel.
Că soluționarea cauzei de către instanța sesizată are temei în normele conținute în art. 1 și urm. din Legea nr. 29/1990.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispoziția cuprinsă în art. 1 lit. c) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data înregistrării acțiunii reclamantei C.P., nu puteau fi atacate la instanțele judecătorești de contencios administrativ, actele administrative pentru desființarea sau modificarea cărora se prevede prin lege specială, o altă procedură judiciară.
Prin dispozițiile art. 53 și 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, s-a prevăzut, în materia stabilirii dreptului de proprietate, prin reconstituirea sau constituirea acestuia, precum și în legătură cu atribuirea efectivă a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate, o altă procedură derogatorie de la dreptul comun pe care îl constituia Legea nr. 29/1990, în sfera contenciosului administrativ.
Această procedură a stabilit competența materială a judecătoriilor în a căror rază teritorială se află terenurile, de soluționare, în primă instanță, a tuturor litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și desigur, obiectul acțiunii introduse de reclamanta C.P., care vizează valorificarea dreptului său de proprietate recunoscut asupra unui teren arabil situat pe raza comunei Năeni, județul Buzău, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4863/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4857/2005. Contencios → |
|---|
