ICCJ. Decizia nr. 5084/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 425 din 20 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei S.G., prin care aceasta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 16270 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă și s-o oblige pe aceasta să-i acorde reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că schimbarea domiciliului din localitatea Turda, în localitatea Cluj, nu poate fi acceptată ca fiind refugiu din motive de persecuție etnică, deoarece localitatea Turda era teritoriu românesc aflat sub administrația Statului român.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că împreună cu părinții săi, în luna septembrie 1941, s-a refugiat din localitatea Turda, în localitatea Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, potrivit Dictatului de la Viena și că, deși localitatea Turda se afla pe teritoriul românesc, Guvernul României a persecutat cetățenii de etnie maghiară, determinându-i să părăsească teritoriul României și să se refugieze în Ungaria.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentificate ale martorilor T.G. și D.E. rezultă că recurenta s-a refugiat din localitatea Turda, în localitatea Cluj, împreună cu familia sa, în septembrie 1941.
însă, având în vedere și înscrisul nr. C/2576, eliberat de la Arhivele Statului, rezultă că localitatea Turda a fost ocupată de trupele germano-maghiare, în perioada 5 septembrie - 5 octombrie 1944, perioadă în care au avut loc operațiuni de război, astfel că în perioada septembrie 1941, perioada refugiului recurentei, localitatea Turda era un teritoriu aflat sub administrație română, schimbul de domiciliu nu se justifică ca fiind urmare a persecuției etnice.
Recurenta interpretează legea, în sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul și perioada, este echivalentă cu un refugiu în sensul H.G. nr. 127/2002.
în cazul în care legea s-ar interpreta astfel, s-ar ajunge la situația în care orice persoană care și-a schimbat domiciliul dintr-un motiv sau altul în cadrul granițelor aceluiași stat, condus de același regim politic, poate să obțină statutul de refugiat și implicit, drepturile accesorii acestora.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5080/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5082/2005. Contencios → |
|---|
