ICCJ. Decizia nr. 5210/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 februarie 2004, reclamanta SC P. SRL Galați a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se dispună anularea deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2004, emisă de pârât, prin care s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control din 30 aprilie 2002, încheiat de D.G.F. Galați, privind suma de 8.182.666.586 lei, datorată cu titlu de T.V.A., penalități și majorări de întârziere, pentru exporturile realizate în perioada septembrie 2000 - ianuarie 2001.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 168 din 13 septembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, reținând legalitatea actelor de control financiar și a obligației fiscale stabilită cu titlu de T.V.A. aferentă exporturilor realizate de reclamantă în perioada verificată, precum și majorări de întârziere și penalități.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea pronunțată nu reflectă motivele reale de drept și de fapt, acestea fiind contradictorii cu cele invocate în acțiune; că a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de cota 0 la T.V.A; că a respectat prevederile legale în domeniul exportului de mărfuri; că majorările de întârziere au fost calculate eronat, respectiv, că procesul-verbal de control din 30 aprilie 2002 încalcă O.U.G. nr. 17/2000.
Recursul este nefondat.
Problema de drept supusă analizei a fost dacă reclamantei îi erau aplicabile dispozițiile art. 17 pct. B lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, privind cota 0 T.V.A. pentru mărfurile livrate partenerului extern, în perioada septembrie 2000 - ianuarie 2001.
Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta avea obligația de a face dovada încasării valutei aferente exporturilor în conturi bancare deschise la bănci autorizate, și nu prin încasarea sumelor în valută, în numerar de la terțe persoane fizice, cum se menționează în procesul-verbal de control din 30 aprilie 2002.
Potrivit pct. 9.2 alin. (2) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, "pentru operațiunile prevăzute la art. 17 pct. B lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, nu beneficiază de cota 0 T.V.A., contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale".
Normele de aplicare sus menționate nu adaugă la lege, cum eronat susține recurenta, ci explicitează prevederile acesteia - majorările de întârziere și penalitățile aferente T.V.A. au fost corect calculate prin actele de control.
Celelalte critici aduse sentinței pronunțate de reclamantă se constată neîntemeiate, în raport cu probele administrate, situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în speță, care se constată a fi constituționale.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5218/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5217/2005. Contencios → |
|---|
