ICCJ. Decizia nr. 5204/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, judecând în fond după casare, conform deciziei civile nr. 348 din 25 ianuarie 2005, prin sentința civilă nr. 457 din 16 martie 2005 a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului P.M., privind suspendarea executării Ordinului nr. 108/2002, până la soluționarea cererii de anulare a acestui act, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de referent, categoria C, clasa I, gradul 1, formulată în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 din cadrul Guvernului României.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990. Astfel, nu s-a făcut dovada blocării activității în cele 9 județe de care se ocupă reclamantul, în calitatea sa de referent în cadrul Direcției coordonare a activității profil teritorial și nu există o pagubă relevantă.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs, reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ale art. 9 din Legea nr. 29/1990.
în esență, prin motivele de recurs dezvoltate, reclamantul-recurent a menționat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât ordinul atacat are un caracter vădit nelegal, dată fiind calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 42/1990, act normativ ce impune desfacerea contractului de muncă, din motive exclusiv imputabile lui, ceea ce nu este cazul în speță.
S-a mai arătat că aplicarea ordinului are ca rezultat o blocare a activității Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în ceea ce privește relația din teritoriu cu organizațiile de revoluționari din județele Cluj, Mureș și altele, într-o perioadă de intensă activitate, contrar celor reținute de instanță.
în fine, o amplă categorie de motive vizează exclusiv nelegalitatea Ordinului nr. 108/2003, atât sub aspectul formei în care a fost redactat, sub aspect procedural, cât și în ceea ce privește fundamentarea sa legală.
Recursul este nefondat.
înalta Curte, examinând cauza de față, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentului, ca și a prevederilor legale incidente, a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, astfel că aceasta urmează a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat.
în cauza de față însă, nu s-a făcut dovada de către recurentul-reclamant, a pagubei iminente, simpla susținere a blocării activității revoluționarilor din 9 județe ale țării, nesusținută, însă, de nici un act doveditor, neputând conduce, prin ea însăși, la concluzia că o astfel de pagubă există.
Totodată, susținerile recurentului-reclamant vizând ordinul atacat, de asemenea, în lipsa oricăror probe relevante, nu sunt de natură să demonstreze nici existența unui caz bine justificat, astfel cum impune textul legal aplicabil.
Așa fiind, în condițiile concrete ale cauzei și întrucât din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea celor două cerințe, esențiale pentru incidența art. 9 din Legea nr. 29/1990, înalta Curte a reținut că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, neputând opera suspendarea executării actului administrativ atacat.
Față de cele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5212/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5206/2005. Contencios → |
|---|
