ICCJ. Decizia nr. 5238/2005. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţională a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5238/2005
Dosar nr. 1902/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.G. a chemat în judecată Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi Satu Mare, solicitând anularea deciziei nr. 1446 din 21 mai 2004, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi a deciziei nr. 27 din 28 martie 2005, emisă de pârâtul secund, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a scutirii de examen pentru primirea în posesia de avocat.
De asemenea, a cerut obligarea aceluiaşi barou să emită o decizie de primire în profesia respectivă, cu scutire de examen şi să-l înscrie în tabloul avocaţilor definitivi ai baroului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 10 martie 2004 a depus o cerere la Baroul de Avocaţi Satu Mare, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în condiţiile art. 11 şi ale art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Invocând dispoziţiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, conducerea baroului a propus respingerea cererii, soluţie adoptată apoi de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, prin Decizia nr. 1446 din 21 mai 2004.
A precizat că, deşi a formulat împotriva deciziei, calea de atac a contestaţiei, aceasta nu a fost soluţionată, iar ulterior, prin Decizia nr. 27 din 28 martie 2005, Consiliul Baroului Satu Mare a respins, la rândul său, cererea de acordare a scutirii de examen, deşi erau îndeplinite toate condiţiile legale pentru soluţionarea ei favorabilă.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 142/CA din 9 mai 2005, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
De asemenea, a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale a pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că reclamantul S.G. şi-a exercitat dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, la data de 10 martie 2004, adică înainte de modificarea Legii nr. 51/1995, realizată prin Legea nr. 255/2004. Prin urmare, cererea depusă de el în acest scop, trebuia analizată şi soluţionată în raport cu reglementarea în vigoare la data respectivă, iar nu de cea instituită ca efect al modificării actului normativ.
S-a apreciat că nesoluţionarea în termen a cererii şi necomunicarea deciziei decât după modificare, constituie o atitudine abuzivă din partea pârâţilor, care îl prejudiciază pe reclamant.
Cât priveşte legitimarea procesuală pasivă a pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România, curtea de apel a considerat că această excepţie nu poate fi primită, de vreme ce obiectul litigiului îl formează şi Decizia nr. 1446/2004, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, al cărei continuator este prima autoritate publică.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Baroul Satu Mare, în nume propriu, precum şi în calitate de reprezentant al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Recurenta a susţinut că hotărârea este nelegală, deoarece prima instanţă a respins în mod eronat excepţia ridicată în cauză, privind lipsa de legitimare procesuală pasivă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, al cărei Consiliu nu mai are atribuţii în soluţionarea unor astfel de cereri.
În fond, acţiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantul S.G., în vârstă atunci de 60 de ani, nu a depus cererea de înscriere în profesia de avocat, cu scutire de examen, cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 161 din Legea nr. 51/1999, modificată prin Legea nr. 255/2004.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Cum deja s-a arătat, obiectul litigiului dintre părţi îl formează şi cererea reclamantului pentru anularea deciziei nr. 1446 din 21 mai 2004, emisă de către Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România.
Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 51/1995, prin Decizia nr. 255/2004 şi OUG nr. 94/2004, fosta Uniune a Avocaţilor din România a primit denumirea de Uniunea Naţională a Barourilor din România.
În calitate de continuator al vechii uniuni, Uniunea Naţională a Barourilor a preluat cele mai multe dintre prerogativele fostei autorităţi publice şi ca atare, actele juridice emise de aceasta, inclusiv Decizia nr. 1446/2004, îi sunt opozabile, chiar dacă în prezent, soluţionarea cererii de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, a trecut în sfera atribuţiilor ce revin barourilor.
Cât priveşte rezolvarea de fond a litigiului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ea este corectă, din moment ce s-a demonstrat cu probele administrate, că cererea depusă de reclamant la data de 10 martie 2004, nu a fost soluţionată în termenul legal, prevăzut de legea atunci în vigoare.
Nerezolvarea în termen a cererii reprezintă, indiscutabil, o atitudine nejustificată, abuzivă din partea autorităţilor publice competente, care invocă acum noua reglementare legală.
Aşa cum judicios se arată în sentinţă, în raport cu data înregistrării cererii de primire în avocatură, persoanei interesate îi sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la data respectivă, fiind exclusă incidenţa reglementării adoptate ulterior (art. 161 din Legea nr. 51/1995, republicată), care a preluat practic, o dispoziţie conţinută în Statutul profesiei de avocat [art. 14 alin. (2)].
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Baroul de Avocaţi Satu Mare, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România, împotriva sentinţei civile nr. 142/CA/2005 - PI din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5239/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
