ICCJ. Decizia nr. 5234/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5234/2005
Dosar nr. 1721/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 februarie 2005, reclamanta Asociaţia V.B. Sibiu a contestat Decizia nr. 417 din 1 februarie 2005, emisă de A.N.R.E.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta a aplicat greşit dispoziţiile HG nr. 525/1996, cât şi Regulamentul privind racordarea utilizatorilor de reţele electrice de interes public, aprobat prin HG nr. 867/2003 şi Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 şi a concluzionat că Asociaţia V.B. Sibiu datorează tariful de racordare în cuantum de 51.852.564 lei solicitat de S.D.F.E.E. Sibiu, considerând îndreptăţită condiţia din Avizul tehnic de racordare: „pentru realizarea alimentării cu energie electrică, proprietarii să încheie cu S.D.F.E.E. Sibiu, contracte de racordare şi să achite tariful precizat".
Reclamanta a arătat că la 8 octombrie 2004, s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice între S.D.F.E.E. Sibiu, prin reprezentant legal şi, Asociaţia V.B., respectiv fiecare din cei 7 proprietari ai Asociaţiei V.B. Sibiu, însă, ulterior, la 13 octombrie 2004, asociaţiei de proprietari i-a fost înaintat un Aviz de racordare la instalaţiile furnizorului de energie electrică, din care rezultă că valoarea tarifului de racordare este de 51.852.564 lei, indicându-se documentele pe care consumatorul (asociaţia de proprietari) trebuie să le depună odată cu taxa de racordare, pentru a se putea încheia contractul de furnizare a energiei electrice, deşi contractul de furnizare a energiei electrice fusese încheiat la 8 octombrie 2004. Nu s-a precizat nici un motiv pentru care acesta s-a încheiat pentru o durată de o lună, iar la data de 13 octombrie 2004 s-a solicitat tariful de racordare, deşi asociaţia de proprietari era racordată, iar contractul de furnizare energie electrică fusese încheiat cu fiecare proprietar în parte, la 8 octombrie 2004.
Reclamanta a menţionat şi faptul că sub aspectul racordării la reţelele electrice, vila V.B. fiind construcţie efectuată conform programului iniţiat de A.N.L., la data încheierii contractelor de construire, proprietarii celor 7 apartamente ale asociaţiei au achitat şi o taxă de 5%, tocmai pentru cheltuielile necesare racordării la serviciile publice (apă, gaze, energie electrică), iar din corespondenţa cu A.N.L. rezultă că racordarea între firidele de reţea de scară s-a realizat şi prin efortul A.N.L., urmare a lucrărilor de branşare contractate cu SC E., filiala Sibiu, pentru care s-a achitat suma de 431.000.000 lei şi încă de la predarea apartamentelor, energia electrică a fost furnizată, deci asociaţia de proprietari este racordată din anul 2001, data predării apartamentelor. De atunci s-a achitat consumul energiei electrice, iar dacă la 8 octombrie 2004 s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice cu fiecare proprietar în parte, nu mai exista temei pentru a se mai solicita ulterior, la 13 octombrie 2004, tarif de racordare, acesta fiind prealabil şi stând la baza contractului de furnizare a energiei electrice.
Reclamanta a mai arătat că nu sunt aplicabile prevederile HG nr. 867/2003, referitoare la racordarea utilizatorilor de reţele electrice de interes public, ci prevederile HG nr. 2/1992, în vigoare la data predării locuinţelor în anul 2001, suma pretinsă de pârâtă nefiind datorată.
Prin sentinţa civilă nr. 454/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că actul contestat nu este un act administrativ de autoritate, ci un răspuns dat reclamantei la solicitarea acesteia.
Împotriva sentinţei civile nr. 454/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen, reclamanta.
În motivarea recursului, după prezentarea istoricului situaţiei conflictuale ivite între părţi, s-a arătat în esenţă că A.N.R.E. nu are printre atribuţiile şi competenţele expres prevăzute de art. 11 din Legea nr. 318/2003, nici una intitulată „recomandare", ci A.N.R.E. „soluţionează neînţelegerile legate de încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice". S-a susţinut că actul atacat este un act administrativ atipic, este o decizie, pentru că a fost precedat de procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege şi cuprinde o soluţie („soluţionarea situaţiei se poate face separat de încheierea contractului de furnizare"). În continuare, recurenta a reiterat criticile din acţiune referitoare la actul contestat.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză se reţine că reclamanta-recurentă, cu adresa nr. 79/2005 a solicitat A.N.R.E., analiza neînţelegerilor intervenite în cazul negocierilor desfăşurate pentru încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice pentru vila V.B. Sibiu. Obiectul neînţelegerii l-a constituit avizul tehnic de racordare emis de S.D.F.E.E. Sibiu, cu nr. 100003471 din 7 octombrie 2004.
Vila V.B. a fost construită de S.C. I.N. SRL care, pentru alimentarea şantierului, a obţinut avizul tehnic de racordare şi a încheiat cu S.D.F.E.E. Sibiu, contract de furnizare a energiei electrice pentru perioada executării lucrărilor. Construcţia blocurilor finanţate de A.N.L., inclusiv a vilei V.B., a fost finalizată înainte de realizarea reţelei de distribuţie pentru alimentarea blocurilor. Pentru a putea fi date în folosinţă, alimentarea lor cu energie electrică a fost făcută provizoriu, din instalaţiile proprii ale constructorului realizate pentru organizarea de şantier. Astfel, locatarii blocurilor au devenit subconsumatori ai constructorului. Pentru a stabili consumul de energie electrică, constructorul a realizat contorizarea individuală a apartamentelor, montând contoare împrumutate de la S.D.F.E.E. Sibiu.
După ce s-a realizat reţeaua de distribuţie publică în zonă, s-a ivit necesitatea racordării blocurilor la aceasta, urmând să se renunţe la soluţia provizorie.
Chiar constructorul, cu adresa nr. 1468/2004, a solicitat rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice, pentru demontarea instalaţiei de racordare proprii, prin care se alimentau şi blocurile, pentru a o folosi la un alt loc de consum.
Pentru racordarea la reţeaua de distribuţie publică a blocurilor (şi a vilei V.B.), construite de A.N.L., tariful de racordare cuprinde mai multe componente, conform HG nr. 867/2003. O parte din tarif a fost achitată de A.N.L. (cota aferentă legăturilor dintre reţea şi firidele amplasate la parterul casei scărilor). Restul tarifului trebuie achitat de fiecare proprietar.
Pentru a nu fi întreruptă alimentarea acestor construcţii cu energie electrică, după deconectarea de la organizarea de şantier, S.D.F.E.E. Sibiu a încheiat contracte de furnizare a energiei electrice pe durată limitată, urmând ca în acest timp să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de avizele tehnice de racordare şi ulterior să fie încheiate contractele de furnizare a energiei electrice pe durată nedeterminată.
Pentru soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor, într-o etapă prealabilă, A.N.R.E. emite recomandări, conform Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 31/2002.
În situaţia în care una din părţi nu este de acord cu recomandările A.N.R.E., partea poate declanşa procedura propriu-zisă.
Actul contestat, nr. 414/2005, reprezintă recomandările A.N.R.E. din etapa prealabilă a soluţionării neînţelegerilor precontractuale. Actul respectiv nu este o decizie şi nu reprezintă un act administrativ de autoritate în înţelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Actul contestat nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi de drept administrativ. Actul nu vatămă reclamantei-recurente, vreun drept subiectiv sau vreun interes legitim. A.N.R.E., prin actul nr. 414/2005, a recomandat încheierea contractului de racordare la reţeaua electrică.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 9 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 şi din conţinutul actului atacat, Curtea apreciază că aceasta este o adresă emisă de pârâtul-intimat la solicitarea reclamantei-recurente, în conformitate şi cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 31/2002.
Scopul adresei nr. 414/2005, a A.N.R.E., este acela de a formula recomandări în vederea încheierii contractelor de furnizare a energiei electrice.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia V.B. Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 454 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5233/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5235/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
