ICCJ. Decizia nr. 5275/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5275/2005
Dosar nr. 2389/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 martie 2005, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 16175 din 17 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deşi a dovedit că, împreună cu părinţii, au fost refugiaţi din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 337 din 25 mai 2005, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, întrucât din probele administrate rezultă că reclamantul şi-a schimbat domiciliul în luna octombrie a anului 1939, nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, la acea dată schimbarea nedatorându-se persecuţiilor etnice exercitate de regimurile instaurate.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul F.V., susţinând că, în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea, deoarece este real faptul că, în anul 1939, şi-a schimbat domiciliul de la Braşov, la Sîntioana, dar a fost refugiat ulterior, în anul 1940, când, din cauza persecuţiilor, a fost nevoit să-şi părăsească domiciliul din localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu.
Critica formulată este neîntemeiată.
Pe de o parte, pentru că, împrejurarea refugiului din anul 1940 a fost invocată pentru prima dată în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, din toată economia dosarului, nu rezultă că s-ar fi produs vreo dovadă în sensul refugierii din localitatea Sântioana, în Geaca-Mociu. Astfel, din declaraţiile autentice ale martorilor A.A. şi P.P., singurele probe administrate în cauză, rezultă exclusiv împrejurarea schimbării domiciliului reclamantului, împreună cu familia, în luna octombrie 1939, din municipiul Braşov, în satul Sîntioana (Cesari), judeţul Cluj.
Întrucât obiectul şi scopul reglementării OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, persoanelor care au suferit persecuţii etnice, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate de lege, instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul-reclamant nu este îndreptăţit la recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor actului normativ reparatoriu indicat, deoarece nu a dovedit că schimbarea domiciliului s-ar datora unor astfel de persecuţii. De altfel, mutarea sa, fiind anterioară instaurării regimurilor de ocupaţie, aceste persecuţii pe criterii etnice nici nu se puteau manifesta.
Interpretând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător prevederile legale incidente, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motive pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.V. împotriva sentinţei civile nr. 337 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5274/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5277/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
