ICCJ. Decizia nr. 5277/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5277/2005
Dosar nr. 2796/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 martie 2005, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 3 din 11 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ sus-menţionat, întrucât, împreună cu familia, a fost evacuat la 25 martie 1944, din comuna Davideni (U.R.S.S.), în comuna Argel, cu toate că primarul din acea perioadă al comunei, considerându-i fugari şi venetici, i-a înregistrat ca refugiaţi, abia la 27 aprilie 1947.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, iniţial învestit, prin sentinţa nr. 266 din 4 aprilie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Judecând în fond pricina în prima instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 237 din 6 iulie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că soluţia instanţei fondului este greşită, întrucât reclamantul nu a prezentat nici un document oficial din care să rezulte că refugiul a avut loc în anul 1944, ci numai declaraţiile a doi martori, din extrasul emis de Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale rezultând că familia s-a stabilit pe raza comunei Argel, la 27 aprilie 1947, dată care excede perioadei prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuţie, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensaţii, pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situaţiile enumerate în lege.
Nu se justifică excluderea intimatului-reclamant, de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât, prin actele de stare civilă depuse şi declaraţiile autentice ale martorilor P.E. şi B.T., acesta a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că, în perioada martie 1944 - 6 martie 1945, a fost refugiat din localitatea de domiciliu Davideni, judeţul Storojineţ, din fosta U.R.S.S., în localitatea Argel, ceea ce constituie o modalitate de persecuţie în accepţiunea Legii nr. 189/2000.
În ceea ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie interpretat în raport cu realităţile istorice ale momentului, fiind binecunoscute persecuţiile exercitate asupra populaţiei române din zonă, de către autorităţile de ocupaţie, în perioada respectivă.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei, potrivit căreia data stabilirii familiei intimatului în comuna Argel ar fi cea de 27 aprilie 1947, deoarece, aşa după cum, în mod corect, a constatat şi prima instanţă, această dată menţionată în subsolul tabelului nominal cu refugiaţii din Bucovina de Nord reprezintă data înscrierii în tabel a menţiunilor referitoare la familia intimatului.
Având în vedere că instanţa fondului a dat o corectă dezlegare a cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motive pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 237 din 6 iulie2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5275/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5284/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
