ICCJ. Decizia nr. 5273/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5273/2005
Dosar nr. 2324/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 martie 2005, reclamanta C.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 139 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deşi a dovedit că s-a născut în Transnistria, în timpul deportării mamei sale, împreună cu alţi ţigani din Craiova, din motive etnice.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 205 din 19 mai 2005, a admis acţiunea, a constatat că reclamanta, în perioada 1 februarie 1944 - 15 martie 1944, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) şi a obligat pârâta să-i acorde acesteia, drepturile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 5 din OG nr. 105/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000 şi Legea nr. 323/2001, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor şi copia extras a tabelului de la Arhivele Statului, care confirmă că reclamanta s-a născut în Transnistria, mama ei fiind strămutată la 13 septembrie 1942 şi că avea aproximativ o lună - două la întoarcerea în România, respectiv la Craiova, actul de naştere fiind întocmit ulterior, la Craiova.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea, deoarece, prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, instanţa înlăturând în mod eronat valoarea probatorie a actelor de stare civilă în favoarea declaraţiilor testimoniale administrate în cauză şi care, de altfel, nu sunt relevante pentru faptul invocat.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Astfel, chiar dacă prin copia extras după „Tabelul nominal cu ţiganii primiţi la Chestura Poliţiei Craiova şi evacuaţi în ziua de 13 septembrie 1942", intimata-reclamantă a dovedit evacuarea mamei sale, M.M., la data menţionată, în Transnistria, aceasta nu a depus nici un fel de dovadă din care să reiasă că ea însăşi a suferit persecuţii din motive etnice, în perioada menţionată de lege, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Din actele de stare civilă (certificat de naştere şi buletin de identitate) depuse, rezultă că intimata s-a născut la data de 15 martie 1944, în localitatea Craiova, judeţul Dolj, astfel încât nu se poate susţine că aceasta s-ar fi născut în timpul deportării mamei sale şi ar fi suferit aceleaşi vicisitudini, ca aceasta.
Este drept că înregistrarea naşterii s-a făcut în anul 1955, dar, fiind un act oficial, certificatul de naştere în discuţie reprezintă, potrivit art. 1171 C. civ., un înscris autentic, care se bucură de prezumţia de validitate şi legalitate.
Întrucât, conform art. 1173 alin. (1) C. civ., „actul autentic are deplină credinţă în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată", în mod eronat, instanţa de fond a nesocotit menţiunile privind data şi locul naşterii consemnate în certificatul de naştere şi buletinul de identitate ale intimatei-reclamante, acte autentice.
De altfel, din relatările martorilor B.A. şi M.I., audiaţi în mod nemijlocit de către instanţa de fond, nu rezultă explicit şi cu certitudine împrejurările de fapt expuse de către intimata-reclamantă.
Având în vedere că în raport cu probele administrate în cauză, situaţia de fapt invocată de către intimată nu se confirmă, rezultând, astfel, că acesteia nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, soluţia de admitere a acţiunii este nelegală şi netemeinică.
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în fond, va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 205 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa sus menţionată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta C.B.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5272/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5274/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
