ICCJ. Decizia nr. 5271/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5271/2005
Dosar nr. 2318/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 februarie 2005, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 121 din 24 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că părinţii săi au fost deportaţi în Transnistria, în perioada 1940 - 1945, că a fost născut acolo, dar a fost declarat mai târziu, când părinţii s-au întors în ţară, deoarece celor decedaţi sau născuţi în acea zonă nu li se eliberau acte de deces sau de naştere
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 231 din 26 mai 2005, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada strămutării sau deportării părinţilor săi şi nici că s-a născut la o altă dată şi într-o altă localitate, decât cele consemnate în certificatul său de naştere.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul B.P., solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că soluţia primei instanţe de fond este greşită, întrucât:
- prin actele depuse la autoritatea pârâtă, a dovedit că părinţii săi au fost deportaţi în Transnistria;
- depoziţiile martorilor au fost eronat înlăturate, pe motiv că aceştia ar fi avut 6 şi 7 ani, când, în realitate, aveau 12 şi 13 ani, iar evenimentele relatate, fiind îndepărtate în timp, nu există alţi martori supravieţuitori;
- pe actul de naştere este menţionată localitatea înregistrării naşterii, şi nu cea unde s-a produs acest fapt, respectiv în Transnistria.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Deşi recurentul susţine că prin actele depuse la Comisie, a dovedit că părinţii săi au fost deportaţi în Transnistria, la dosarul cauzei nu se regăseşte nici un astfel de înscris, care să probeze realitatea faptului.
Dimpotrivă, din adresa nr. 4232 din 28 decembrie 2004, emisă de Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, rezultă că părinţii reclamantului nu figurează în tabelele cu ţiganii deportaţi în Transnistria.
În ceea ce priveşte vârsta martorilor, aceasta nu a fost apreciată în mod eronat de către prima instanţă, după cum arată recurentul, martorii S.C. şi Ş.G. declarând ei înşişi, în faţa instanţei de fond, că au avut, la momentul producerii evenimentului relatat, 8 sau 10 şi, respectiv, 7 ani.
De altfel, din relatările martorilor menţionaţi, audiaţi în mod nemijlocit de către instanţa de fond, nu rezultă explicit şi cu certitudine împrejurările de fapt expuse de către recurentul-reclamant.
Astfel, martorii nu cunosc cu exactitate nici anul, nici locul naşterii reclamantului, iar în cazul lui S.C., nici măcar propria vârstă avută în acea vreme.
Nu se poate reţine teza recurentului, potrivit căreia instanţa fondului ar fi considerat în mod eronat că localitatea Băileşti, judeţul Dolj, menţionată în certificatul de naştere, ca loc al înregistrării, ar fi de fapt locul naşterii.
Aşa cum reiese din certificatul depus la dosar, recurentul-reclamant s-a născut la data de 20 aprilie 1943, în localitatea Urzicuţa, judeţul Dolj, naşterea fiind înregistrată în localitatea Băileşti, judeţul Dolj.
Este drept că această înregistrare s-a făcut în anul 1956, dar fiind un act oficial, certificatul de naştere în discuţie reprezintă, potrivit art. 1171 C. civ., un înscris autentic care se bucură de prezumţia de validitate şi legalitate.
Întrucât potrivit art. 1173 alin. (1) C. civ., „actul autentic are deplină credinţă în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată", pe bună dreptate, instanţa de fond şi-a însuşit menţiunile privind data şi locul naşterii consemnate în certificatul de naştere şi buletinul de identitate al recurentului-reclamant, acte autentice.
Având în vedere că în raport cu probele administrate în cauză, situaţia de fapt invocată de către recurent nu se confirmă, rezultând, astfel, că acestuia nu-i sunt aplicabile revederile Legii nr. 189/2000, soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică.
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinţei civile nr. 231 din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5270/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5272/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
