ICCJ. Decizia nr. 5295/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5295/2005
Dosar nr. 2167/2005
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, înregistrată sub nr. 1443/2005, reclamantul L.O. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 688 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi acordarea acestora începând cu data de 6 decembrie 2004.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944, împreună cu alţi cetăţeni de naţionalitate maghiară şi germană, a fost trimis la muncă forţată, din localitatea de domiciliu, în localitatea Roşiori de Vede.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 20 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 688 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 şi a acordat drepturile reclamantului, începând cu data de 6 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada persecuţiei etnice, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declaraţia autentificată a martorilor G.D. şi G.F., prin care aceştia afirmă că la începutul lunii octombrie 1944 au fost ridicaţi împreună cu reclamantul, din motive de persecuţie etnică, au fost trimişi la muncă forţată în localitatea Roşiori de Vede, motiv pentru care acesta este îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a susţinut că nu există nici un înscris doveditor din care să rezulte că intimatul a suferit persecuţii din motive etnice şi că nu poate beneficia de acordarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, de modificare şi completare a Decretului - lege nr. 118/1990, aprobată prin Legea nr. 189/2000, poate beneficia de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, a făcut parte din detaşamente de muncă forţată.
Însă din declaraţia autentificată a martorilor G.D. şi G.F., rezultă că aceştia, împreună cu intimatul şi alte persoane de etnie maghiară şi germană, la începutul lunii octombrie 1944, au fost ridicaţi şi trimişi în localitatea Roşiori de Vede, până la sfârşitul lunii decembrie 1944, perioadă în care au fost supuşi de către autorităţi, la muncă forţată.
Din copia livretului militar rezultă că intimatul, în perioada 24 noiembrie 1949 - 16 aprilie 1950, a fost încorporat la Turnu Măgurele, unde a îndeplinit funcţia de puşcaş, iar în perioada 16 aprilie 1950 - 1 noiembrie 1951 a fost încorporat la Regimentul 1 sect. Bucureşti.
Prin urmare, Înalta Curte constată că există necorelări în conţinutul acestor înscrisuri, atât în ceea ce priveşte perioada persecuţiei etnice invocată de intimat, cât şi activitatea, în sine, pe care acesta a desfăşurat-o, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 126 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5298/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
