ICCJ. Decizia nr. 5399/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 februarie 2005, reclamanta D.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 78 din 26 ianuarie 2005, emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, prin care a fost reîncadrată în funcția publică de execuție, de inspector asistent.
în motivarea acțiunii arată că ordinul s-a emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, în care la art. 6 alin. (3) se dispune abrogarea prevederilor Legii nr. 161/2003, lege organică, ceea ce este nelegal.
Mai arată că ordonanța menționată este un act normativ abuziv, nelegal și neconstituțional, pentru că în baza acesteia a fost retrogradată în funcție, fiindu-i încălcat flagrant dreptul la remunerarea muncii prestate și dreptul la promovare.
Menționează că prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor a fost reîncadrată în funcția publică de consilier juridic superior, decizie revocată prin decizia nr. 1266/2003, care a fost anulată prin sentința nr. 493 din 17 noiembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, dar că prin Ordinul nr. 78/2005 a fost reîncadrată în gradul profesional asistent.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste Ordinul nr. 78/2005, să renunțe la excepțiile de nelegalitate și neconstituționalitate și cere obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la plata diferenței de retribuție.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 169/CA/2005 - PI din 30 mai 2005, a respins acțiunea precizată, ca nefondată.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că ordinul contestat s-a emis cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, atât în ce privește reîncadrarea reclamantei în funcție, corespunzător gradului profesional, cât și în ce privește salarizarea.
Reține, astfel, că reclamanta a fost încadrată ca inspector de specialitate și salarizată la categoria A, clasa a III-a, gradul 2, în baza O.U.G. nr. 82/2004, căruia îi corespunde reîncadrarea în gradul profesional asistent, treapta 2, conform prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, ceea ce înseamnă că salarizarea sa a fost făcută cu respectarea întocmai a salariului de bază prevăzut în anexele la ordonanțe și din acest motiv nu i se datorează nici o diferență de salariu.
Mai reține că ordinul nu retroactivează, pentru că e un act individual ce a produs efecte, începând cu 1 ianuarie 2005, conform prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, ordonanță ce a fost aprobată, fără modificări, prin Legea nr. 76/2005.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor a fost reîncadrată în funcția publică de consilier superior, că în urma unor presiuni făcute de unele grupuri de interese, a fost revocată decizia nr. 1163/2003, fiind reîncadrată în funcția de inspector vamal asistent, că prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005 a fost reîncadrată în funcția de consilier superior, conform O.U.G. nr. 92/2004, dar a primit nelegal salarizarea pe care a avut-o anterior.
Arată că dispozițiile art. 6 și 7 din ordonanță trebuiau aplicate numai în cadrul instituțiilor sau autorităților publice care nu au efectuat reîncadrarea funcționarilor publici, potrivit Legii nr. 161/2003.
Menționează că prin actul atacat a fost retrogradată nelegal în gradul profesional asistent, fără să aibă posibilitatea să promoveze în grad timp de 2 ani și numai după eliberarea unui post vacant, ceea ce îi creează o situație de inechitate față de persoanele care pot participa la concurs pentru ocuparea unei funcții publice vacante.
Direcția Regională Vamală Oradea a formulat întâmpinare, prin care arată că O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor funcționarilor publici și că reîncadrarea funcționarilor publici s-a realizat conform prevederilor art. 6, 7 și 37 din ordonanță, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, chiar dacă procedura de obținere a avizului s-a prelungit din motive obiective până la 21 ianuarie 2005, însă ordinul nr. 78 s-a emis la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, conform dispozițiilor ordonanței.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Oradea și din birourile vamale subordonate, cu începere de la 1 ianuarie 2005, recurenta fiind reîncadrată în funcția publică de inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta 2.
Reîncadrarea s-a făcut în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Anterior acestei reîncadrări era încadrată în funcția publică de consilier superior și salarizată la categoria A, clasa a III-a, gradul 2 care, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 82/2004, corespunde gradului profesional asistent, treapta a II-a.
O.U.G. nr. 92/2004 a prevăzut, la art. 6, reîncadrarea funcționarilor publici în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau conform dispozițiilor O.U.G. nr. 82/2004, fără ca salarizarea acestora să fie diminuată, ci, dimpotrivă, la recurentă s-a realizat o creștere salarială.
Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor s-a realizat reîncadrarea și salarizarea recurentei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004, în baza și în executarea întocmai a ordonanței.
Instanța de fond a reținut corect că ordinul contestat a fost emis cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în ce privește reîncadrarea și salarizarea recurentei.
Trebuie reținut că recurenta nu a avut de suferit asupra drepturilor salariale, care, de altfel, au crescut în urma reîncadrării, astfel că din acest punct de vedere nu a fost vătămată prin emiterea ordinului contestat.
Nu poate fi reținută nici împrejurarea că ordinul atacat retroactivează, prin aplicarea lui cu efect de la 1 ianuarie 2005, deoarece această dată este în conformitate cu prevederile ordonanței, în baza căreia s-a și emis.
De altfel, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 sunt constituționale, prin mai multe decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a acestui articol, reținând că încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici și salarizarea acestora nu reprezintă drepturi fundamentale și că ține de opțiunea liberă a legiuitorului, să facă încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
Trebuie avut în vedere și faptul că înaintea emiterii ordinului atacat, s-a obținut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, și anume, la 21 ianuarie 2005, ceea ce înseamnă că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004.
Pentru considerentele arătate mai sus, a fost respins recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Văzând și prevederile art. 299 și 312 C. proc. civ.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5395/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5381/2005. Contencios → |
|---|
