ICCJ. Decizia nr. 5382/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 28 noiembrie 2003, reclamanta SC T.P. SRL Șura Mică a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Județeană Vamală Brașov, obligarea pârâților la plata sumei de 482.877.000 lei actualizați la 18 februarie 2000, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 2244/2002, al Curții Supreme de Justiție. A solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată în prezentul dosar.
Prin sentința civilă nr. 2275 din 1 aprilie 2004, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei, în cote egale, 119.000 000 lei despăgubiri civile și 12.500.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, pârâtele.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin sentința nr. 1953/A din 16 decembrie 2004, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu, secția comercială, reținând că sentința atacată s-a pronunțat la 1 aprilie 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004, prin care s-au modificat prevederile art. 2821C. proc. civ., în sensul că hotărârile de fond pronunțate în cauze al căror obiect nu depășește 1 miliard de lei, sunt supuse recursului, iar competența de soluționare a acestor recursuri, potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ., revine instanței ierarhic superioare, respectiv tribunalelor.
Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 185/C din 15 aprilie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, cu motivarea că Legea nr. 195/2004 a fost publicată în M. Of. nr. 470/26.05.2004, deci ulterior datei la care a fost pronunțată sentința de fond și, pe cale de consecință, calea de atac este apelul; competența de soluționare a acestuia revine Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Curtea, sesizată pentru soluționarea conflictului negativ de competență, a reținut următoarele:
într-adevăr, potrivit dispozițiilor Legii nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, alin. (2) al art. 2811va avea următorul cuprins:
"Nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigiile al căror obiect are valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială (...)".
în același timp, potrivit art. 2 din ordonanța de urgență a Guvernului menționată, dispozițiile acesteia "se aplică, și proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară (...)".
Cum hotărârea Judecătoriei Sibiu a fost pronunțată la 1 aprilie 2004, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, iar suma în discuție nu depășește 1 miliard de lei, rezultă că sentința pronunțată este atacabilă numai cu recurs.
Pe de altă parte, art. 299 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "în situațiile în care, potrivit prezentului cod sau al legii speciale, încheierile sau alte hotărâri, pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat următoare (...)".
Coroborând aceste dispoziții ale Codului de procedură civilă, cu cele ale O.U.G. nr. 58/2003, astfel cum a fost completată prin Legea de aprobare nr. 195/2004, în speță, competența de soluționare revine Tribunalului Sibiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5381/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5378/2005. Contencios → |
|---|
