ICCJ. Decizia nr. 5410/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5410/2005
Dosar nr. 2465/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 187 din 6 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului P.D., formulată în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea, având ca obiect anularea Ordinului nr. 78/2005, emis de prima pârâtă, prin care a fost reîncadrat reclamantul, în funcţia publică de execuţie de inspector asistent.
În susţinerea acţiunii sale, reclamantul, invocând şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a menţionat că Ordinul nr. 78/2005, emis în baza OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, este abuziv şi nelegal, întrucât s-au abrogat dispoziţiile unui act normativ anterior, Legea nr. 161/2003, prin care el a fost reîncadrat în funcţia publică de inspector principal.
Urmare a ordinului contestat, reclamantul a fost reîncadrat în gradul profesional asistent, fiind, astfel, în mod evident retrogradat în grad şi fiindu-i creată o situaţie de inechitate faţă de persoanele ce pot ulterior participa la concurs pentru ocuparea unei funcţii publice vacante.
Instanţa de fond, pentru a se pronunţa în modul arătat, a reţinut, însă, că Ordinul contestat, nr. 78/2005, a fost emis cu respectarea şi în concordanţă cu prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004, care stipulează expres că vor fi reîncadraţi funcţionarii publici, cu grade profesionale, în funcţie de clasa de salarizare avută în baza OUG nr. 82/2004.
Aşa fiind, în executarea acestei dispoziţii legale s-a emis ordinul contestat, efectuându-se reîncadrarea reclamantului în gradul profesional de asistent.
Instanţa de fond a mai reţinut că nu pot fi primite criticile aduse de reclamant, OUG nr. 92/2004, în sensul că acest act normativ are ca efect retrogradarea în funcţie şi în plus, încalcă şi principiul stabilităţii în funcţia publică consacrat de Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care reîncadrarea dispusă s-a efectuat în baza unui act normativ, emis ulterior, conţinând dispoziţii imperative pe care instanţa nu le poate înlătura, căci nu se poate substitui puterii legislative.
Instanţa poate numai să verifice dacă actul administrativ contestat, respectiv Ordinul nr. 78/2005, a fost emis cu respectarea actului normativ, ceea ce s-a şi stabilit, cu menţiunea suplimentară că dispoziţiile OUG nr. 92/2004 în discuţie, au fost aprobate fără nici o modificare, prin Legea nr. 76/2005 (M. Of. nr. 324/18.04.2005).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant, reluând succint argumentele prezentate şi în acţiunea introductivă, a mai susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra retroactivităţii Ordinului nr. 78/2005, emis la data de 26 ianuarie 2005, dar cu aplicabilitate de la începutul lunii ianuarie 2005, după cum a ignorat şi împrejurarea că reîncadrarea prevăzută în OUG nr. 92/2004, trebuia efectuată numai în cadrul autorităţilor publice ce nu au realizat această reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza de faţă, în raport cu prevederile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., şi prin prisma criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, ce urmează a fi menţinută, pentru următoarele consideraţiuni.
Prin OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând cu anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale.
Prin art. 6 alin. (1) - (9) din OUG nr. 92/2004 s-a prevăzut expres reîncadrarea funcţionarilor publici în grade profesionale şi trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care a aveau potrivit OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Totodată, prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004 şi cu gradele profesionale şi treptele de salarizare corespunzătoare funcţiei lor de conducere, la care se adaugă indemnizaţiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a dispus ca, începând cu 1 ianuarie 2005, funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Oradea să fie reîncadraţi în funcţiile publice redate pentru fiecare, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei, parte integrantă din ordin.
Astfel, reclamantul care, pe perioada 15 iulie 2003 - 1 ianuarie 2005, a fost încadrat inspector principal, dar salarizat corespunzător categoriei A, clasa III, gradul 2, echivalent gradului profesional asistent, prin Ordinul nr. 78/2005 a fost reîncadrat, conform art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, în gradul profesional asistent, fără a înregistra diminuări salariale. În funcţie de salarizarea avută conform OUG nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul 2, potrivit OUG nr. 92/2004, s-a efectuat reîncadrarea în gradul profesional asistent, actul administrativ fiind, deci, emis în baza şi în executarea prevederilor exprese ale OUG nr. 92/2004.
Nu sunt întemeiate criticile recurentului vizând atingerea principiului stabilităţii funcţiei publice, câtă vreme reîncadrarea în noile funcţii s-a dispus prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituţionale, ordinul fiind, aşadar, emis cu respectarea şi în executarea legii.
Totodată, este lipsită de temei şi susţinerea recurentului, vizând retroactivitatea ordinului atacat, motivat de faptul că indicarea datei de 1 ianuarie 2005 este conformă cu dispoziţiile aceleiaşi OUG nr. 92/2004, care au prevăzut că salarizarea şi reîncadrarea sunt aplicabile pentru anul 2005.
În plus, este de menţionat că în soluţionarea mai multor excepţii de neconstituţionalitate ce au vizat prevederile art. 6 din OUG nr. 92/2004, Curtea Constituţională a României a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat şi în cazul OUG nr. 92/2004.
De asemenea, a mai precizat Curtea Constituţională, că ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte retrogradare.
Pentru toate cele arătate şi reţinând netemeinicia criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte urmează să respingă recursul de faţă, conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 187/CA/2005-PI din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5411/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
