ICCJ. Decizia nr. 5412/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5412/2005
Dosar nr. 2470/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 185/CA/PI din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de Tribunalul Bihor, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilorşi Direcţia Regională Vamală Oradea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta a solicitat anularea adreselor nr. 57 din 5 ianuarie 2005, emisă de prima pârâtă şi nr. 22765/P din 20 decembrie 2004, a Direcţiei Regionale Vamale Oradea, precum şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor să emită un act administrativ care să ateste că dispoziţiile pct. 15 din Legea nr. 507/2004 nu se aplică investiţiilor finalizate anterior datei aplicării acestui act normativ.
S-a apreciat că cele două adrese nu sunt acte administrative cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, prin acestea pârâtele expunându-şi poziţia în legătură cu acordarea facilităţilor pentru investiţii în zone defavorizate, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 507/2004. Actele contestate nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, competenţa de a elabora acte administrative normative în sensul art. 5 Cod Fiscal, revine Ministerului Finanţelor Publice, şi nu pârâtelor, iar activitatea de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, prevăzută în art. 7 pct. 5 C. proCod Fiscal, nu se realizează prin acte administrativ individuale sau normative.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC S. SRL.
Invocând în drept dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., recurenta a punctat, în esenţă, că sentinţa este netemeinică, deoarece instanţa de fond a ignorat că cele două acte contestate sunt acte normative individuale, aspect care rezultă atât din conţinutul solicitării societăţii reclamante, cât şi din conţinutul adreselor primite ca răspuns la această solicitare.
Sub aspectul normei legale incidente, recurenta a apreciat că sentinţa este nelegală, deoarece, în speţă, nu se regăseşte ipoteza avută în vedere de prevederile art. 7 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile aduse de recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Oradea.
Aşa cum rezultă din cererile adresate Direcţiei Regionale Vamale Oradea şi Autorităţii Naţionale a Vămilor, recurenta-reclamantă a solicitat celor două autorităţi vamale să dea „o interpretare justă Legii nr. 507/2004, în conformitate cu litera şi spiritul OG nr. 24/1998".
Punctul de vedere al intimatelor-pârâte a fost comunicat prin adresele contestate în prezentul litigiu. Nici unul din aceste acte (adrese de răspuns) nu se circumscrie definiţiei date actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În acest sens, în mod corect, instanţa fondului a stabilit că actele contestate reprezintă doar o corespondenţă purtată cu recurenta-reclamantă, nefiind acte administrative individuale sau normative. De altfel, pentru a-şi sublinia motivarea odată în plus, instanţa a arătat că activitatea de îndrumare a contribuabililor, conform art. 7 alin. (5) C. proCod Fiscal, nu se realizează prin acte administrativ individuale sau normative, acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ. Nu este vorba, aşadar, de aplicarea greşită a unor prevederi legale şi, ca urmare, nici critica privind nelegalitatea sentinţei nu va fi primită.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. SRL Păntăşeşti, împotriva sentinţei civile nr. 185/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5411/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5428/2005. Contencios → |
|---|
