ICCJ. Decizia nr. 5430/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5430/2005
Dosar nr. 2344/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 117 din 24 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2178/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul N.V., pentru anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.07 nr. 2404 din 7 decembrie 1999, eliberat de fostul Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei, în favoarea S.N. T.R. SA, în ceea ce priveşte suprafaţa de 7000 mp.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, rejudecând cauza după casare cu trimitere, a reţinut, în esenţă, că reclamantul a cerut anularea parţială a actului administrat arătat mai sus, susţinând că terenul în suprafaţă de 7000 mp, situat pe raza oraşului Calafat, a fost atestat în mod nelegal, ca fiind proprietatea S.N. T.R. SA, deoarece acest teren a aparţinut autorului său, N.C., care l-a cumpărat prin contractul încheiat cu Primăria Calafat, la data de 24 august 1935.
A mai reţinut că reclamantul, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, a refuzat titlul nr. 3457-59564 din 18 august 1997, pentru suprafaţa totală de 23.000 mp, în care era inclusă şi suprafaţa de 7000 mp, cu motivarea că reconstituirea nu s-a făcut pe vechile amplasamente şi fără respectarea categoriei de teren, oferindu-i-se teren extravilan, în locul terenului său intravilan.
În concluzie, a motivat instanţa de fond, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de către ministerul de resort, în favoarea S.N. T.R. SA, apare ca fiind legal şi temeinic.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar a susţinut critici vizând netemeinicia hotărârii instanţei de fond.
Astfel, a susţinut recurentul-reclamant, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că suprafaţa de 7000 mp ar fi fost inclusă în titlul de proprietate nr. 3457-59564 din 18 august 1997, pe care l-a refuzat numai pentru suprafaţa reconstituită în extravilanul localităţii.
A mai susţinut că, dacă ar fi acceptat propunerea autorităţilor administrative, ar fi înregistrat o pagubă egală cu diferenţa de valoare dintre terenul în intravilan şi terenul în extravilan, evaluate la preţul de circulaţie.
Recursul este nefondat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului, precum şi din susţinerile recurentului-reclamant, rezultă în mod incontestabil că acesta nu a fost în măsură să dovedească faptul că ar fi beneficiarul unui drept legal pe care să-l valorifice în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosului administrativ, în vigoare la data naşterii litigiului.
Astfel, potrivit acestor prevederi legale, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ al unei autorităţi administrative, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.
Or, recurentul-reclamant a invocat un drept de proprietate pentru valorificarea căruia au fost adoptate Legea nr. 18/1991, a fondului funciar şi Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În ceea ce priveşte emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2404/1999, în mod corect instanţa de fond şi-a limitat cercetarea, la condiţiile de legalitate a emiterii acestuia.
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă că ministerul de resort, la emiterea acestui act administrativ, a respectat condiţiile de legalitate prevăzute de art. 19 şi 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat, ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi ale art. 1 din HG nr. 834/1991, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, terenul în litigiu aflându-se în administrarea S.N. T.R. SA, la data emiterii certificatului atacat.
Or, recurentul-reclamant susţine, cu alte cuvinte, că dreptul său este superior dreptului atestat în favoarea societăţii comerciale, prin certificatul atacat, ceea ce poate fi verificat doar de instanţa de drept comun, învestită cu o astfel de cerere, iar nu de instanţa de contencios administrativ, a cărei competenţă specializată este limitată la situaţiile reglementate de legea privind contenciosul administrativ.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.V. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5428/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5433/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
