ICCJ. Decizia nr. 5426/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1320/2005, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza privind pe reclamanții B.M. B.G., B.F., B.I., B.R.C., B.V., B.R.D., B.T., C.L.F., C.I.V., C.S., C.G.A., C.E., C.F., C.V., V.C., C.A.E., C.G., C.M., D.L., D.G., D.S., I.N., I.R.A.M., I.E., L.P., L.M.M., L.F., M.M., M.D., M.Mi., M.M.C., N.N., N.I.N., O.N., P.L., P.C., P.G.G., P.I., P.D., R.A.L., R.P., R.R., R.A., R.C., S.C., Ș.E.M., Ș.A., Ș.S., U.E. și V.A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Curții de Apel București, apreciind că în speță, față de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București este instanța competentă să judece litigiul.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1325/2005, a declinat competența, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî.
Curtea de apel și-a fondat sentința, pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că impozitul reținut reclamanților se raportează la drepturi salariale calculate conform Legii nr. 50/1996 și a O.U.G. nr. 177/2002.
înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a reținut următoarele:
Vis-a-vis de obiectul cererii, restituie suma de bani reținută nelegal, ca urmare a neaplicării cotei procedurale de readucere a impozitului prin distincțiile intitulate "merit judiciar" și în raport cu dispozițiile Codului fiscal, referitoare la dobânda legală, se apreciază că în speță competent să judece este Tribunalul București.
Astfel, cum corect a reținut instanța Curții de Apel București, față de natura juridică a raportului dedus judecății, obligația prevăzută de art. 60 C. fisc., aparține angajatorului, în sensul de a calcula, reține și vărsa la buget, impozitul aferent veniturilor salariale. Această obligație nu intră în sfera raporturilor de muncă, ci aparține dreptului fiscal, fapt recunoscut indirect de reclamanți, care și-au fondat cererea și pe dispozițiile Codului de procedură fiscală.
De asemenea, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Acestea prevăd care este instanța competentă să soluționeze litigiile privind acte administrative emise de autoritățile publice locale sau județene, precum și cele care privesc taxe și impozite de până la 5 miliarde lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Corect, curtea de apel a mai reținut că impozitul reținut se referă la drepturi salariale reglementate de Legea nr. 50/1996 și O.U.G. nr. 177/2002, astfel că este competent să judece pricina, Tribunalul București.
în raport cu dispozițiile art. 20 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a pricinii de față, în favoarea Tribunalului București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5427/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5404/2005. contencios → |
|---|
