ICCJ. Decizia nr. 5431/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 5 mai 2005, reclamanta SC C.J. SA Iași a solicitat revizuirea deciziei nr. 1767 din 10 mai 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a admis recursul declarat de Consiliul Județean Iași împotriva sentinței civile nr. 165 din 6 decembrie 1999, a Curții de Apel Iași, a fost casată sentința și în fond, s-a respins acțiunea reclamantei SC M.I. SA Iași și a Prefectului județului Iași, având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999, a Consiliului Județean Iași.
în motivarea cererii arată că a descoperit la Consiliul Județean Iași, proiectul de hotărâre de Guvern din anul 1995, din care rezultă că imobilul situat în Iași, nu a aparținut niciodată domeniului public.
Mai arată că numai prin hotărârea nr. 10/1999, a Consiliului Județean Iași s-a declarat acest imobil, ca fiind de utilitate publică și că împotriva inițiatorilor acestei hotărâri s-a dispus începerea urmăririi penale, ținându-se cont că prin hotărâre s-a procedat la naționalizarea imobilului, cu încălcarea dispozițiilor constituționale, măsură menținută abuziv de către instanța de recurs.
în drept a invocat prevederile art. 322 pct. 5 și ale art. 324 pct. 4 C. proc. civ., iar ulterior a invocat și art. 322 pct. 8 din același cod.
SC R. SA Iași a formulat cerere de intervenție în interes propriu, susținând că a fost înființată concomitent cu SC M.I. SA, că în anul 1998 a cumpărat de la fostul F.P.S., suprafața de 210 mp din imobilul situat în Iași, că prin dispoziția nr. 28/1994, a Curții de Conturi, i s-a impus trecerea acestei porțiuni de clădire, în capitalul său social, astfel că este cumpărător de bună credință și are interes în promovarea cererii de intervenție.
Și SC M.I. SA Iași a formulat cerere de intervenție în interes propriu, considerând că exproprierea imobilului în discuție a fost planificată în anul 1994 și că s-a recunoscut de facto dreptul său de proprietate asupra clădirii în discuție, de către Consiliul Județean Iași.
Ulterior, SC R. SA Iași a formulat și cerere de intervenție în interesul SC C.J. SA.
Analizând cererea de revizuire, ca și cererile de intervenție, înalta Curte a reținut că sunt inadmisibile.
Astfel, în ce privește cererea de revizuire formulată de revizuienta SC C.J. SA, se reține că aceasta nu are calitatea de a formula o astfel de cerere, pentru că nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire a solicitat-o.
Din probele dosarului rezultă că în cauza de fond au avut calitatea de părți, SC M.I. SA Iași, Prefectul județului Iași, Consiliul Local al municipiului Iași și Consiliul Județean Iași și numai una dintre acestea putea să formuleze cererea de revizuire, nu o terță persoană.
Referitor la intervenientele SC M.I. SA Iași și SC R. SA Iași, nici cererile acestora nu sunt admisibile.
Conform prevederilor art. 50 alin. (2) și (3) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu se poate face numai în fața primei instanțe, iar cu învoirea părților, și la instanța de apel.
De asemenea, cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate face și la instanța de recurs, conform prevederilor art. 51 C. proc. civ.
Deci, legiuitorul nu permite promovarea unei cereri de intervenție într-o cale de retractare, respectiv în contestația în anulare sau în revizuire.
în plus, trebuie reținut și faptul că, oricum, fiind inadmisibilă cererea de revizuire, apar ca inadmisibile și cererile de intervenție.
Ca atare, cererea de revizuire și cererile de intervenție au fost respinse ca inadmisibile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5421/2005. Contencios → |
|---|
