ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 39 din 29 decembrie 2002, Colegiul jurisdicțional Călărași a admis în parte actul de sesizare nr. 9077/D din 17 octombrie 2000, al Compartimentului Procurori financiari de pe lângă Camera de Conturi Călărași și a obligat partea răspunzătoare, la plata de despăgubiri civile către stat, respingând actul de sesizare pentru celelalte părți răspunzătoare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9077/D din 17 octombrie 2000, al Compartimentului Procurori financiari de pe lângă Camera de Conturi Călărași, a fost învestită cu soluționarea cauzei privind stabilirea răspunderii civile delictuale în sumă de 1.012.401.396 lei, prejudiciu localizat în patrimoniul SC P.O. SA Călărași și în sarcina pârâților răspunzători P.N., I.D., P.G., S.R.D., F.C. și S.I.
Instanța a reținut faptul că facturile prescrise înainte de semnarea protocolului între R.A.G.C.L. Călărași și SC P.O. SA sunt în cuantum de 26.648.311 lei, iar facturile prescrise după semnarea protocolului sunt în cuantum de 237.791.313 lei, parte răspunzătoare fiind P.G., care a încălcat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991.
S-a reținut existența raportului de cauzalitate între fapta părții răspunzătoare P.G. și prejudiciile în sună de 26.649.31 lei și 237.791.313 lei, fiind întrunite și condițiile cumulative impuse de art. 998 -999 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile a acestuia.
împotriva acestei soluții au formulat recursuri jurisdicționale, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Călărași și P.G.
Procurorul financiar își motivează recursul, considerând că în mod nelegal, instanța de fond a apreciat că suma totală de 3.942.872 lei nu constituie prejudiciu, în condițiile în care în dosar nu există documente justificative în acest sens. Pentru suma de 26.648.311 lei, Procurorul financiar a arătat că semnarea unui angajament de plată de către N.T. nu poate întrerupe cursul termenului de prescripție, iar pentru suma de 237.791.313 lei se consideră că instanța a reținut inexistența prejudiciului, fără a exista dovezi în acest sens.
Recurentul P.G. a susținut în motivarea recursului că faptele care se rețin ca suport al răspunderii sale civile, s-au întâmplat până la data întocmirii documentului, respectiv anul 1999.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 422 din 20 iunie 2003, a respins recursurile jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Călărași și P.G., împotriva sentinței nr. 39/2002, a Colegiului jurisdicțional Călărași.
în motivarea hotărârii s-a reținut cu privire la recursul Procurorului financiar, că soluția instanței de fond s-a bazat pe un raport de expertiză, la care procurorul financiar nu a formulat obiecțiuni.
în ceea ce privește recursul lui P.G., respins, de asemenea, ca nefondat, instanța a avut în vedere că protocolul încheiat între R.A.G.C.L. Călărași și SC P.O. SA Călărași a fost semnat de recurent și pentru predător și pentru primitor, iar la momentele preluării activului și pasivului de la R.A.G.C.L. Călărași, majoritatea debitelor în discuție erau prescrise, iar P.G. nu a făcut nici o mențiune în acest sens.
Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de P.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că alte persoane erau vinovate de prejudiciul care i-a fost imputat, că protocolul încheiat între R.A.G.C.L. Călărași și SC P.O. SA nu este un document oficial de gestiune, acesta fiind bilanțul contabil, că prescrierea majorității debitelor s-a împlinit după semnarea bilanțului contabil, la 31 decembrie 1998.
Recursul este fondat, însă pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Prin decizia nr. 422 din 20 iunie 2003 au fost respinse recursurile jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Comisia de Conturi Călărași și recurentul P.G., împotriva sentinței nr. 39 din 20 decembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Călărași.
S-a reținut că soluția instanței de fond s-a bazat pe un raport de expertiză care a analizat toate documentele pe care părțile le dețineau, că în momentul preluării activului și pasivului de la R.A.G.C.L. Călărași, majoritatea debitelor erau prescrise, iar P.G. nu a făcut nici o mențiune, deși avea obligații de serviciu în acest sens.
în considerentele hotărârile pronunțate nu au fost analizate constatările expertului cu privire la responsabilitatea civilă a directorului general al unității, a conducătorului compartimentului tehnic cu atribuții în încheierea contractelor de furnizare a energiei termice, precum și a jurisconsultului unității.
Pe de altă parte, se constată că valoarea prejudiciului reținută prin sentința atacată cu recurs jurisdicțional, nu se regăsește în concluziile expertului contabil și nici în răspunsurile sale ulterioare la obiecțiunile formulate în cauză.
Prin decizia nr. 422 din 20 iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi nu a examinat și răspuns la apărarea fostului director economic, conform căreia sumele de bani datorate de clienții necontractanți (clandestini) pentru serviciile prestate, trebuiau imputate salariaților care aveau obligația contractării și urmăririi modului de derulare a contractelor, inclusiv aceea de întocmire a situațiilor lunare privind consumul de apă și evacuarea apei menajere.
Organele Curții de Conturi nu au răspuns la apărările fiecărui pârât, referitoare la sarcinile concrete de serviciu, pretins încălcate și la motivele reale care ar justifica angajarea răspunsurilor lor civile delictuale, nesocotind dispozițiile imperative ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice.
De aceea, pentru justa soluționare a pricinii, au fost admise toate recursurile declarate de pârâți și au fost casate hotărârile organelor Curții de Conturi, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea completării probelor, cu o nouă expertiză contabilă și eventual, înscrisuri și martori.
Noua expertiză contabilă va stabili existența și cuantumul exact al prejudiciului pentru care a fost angajată răspunderea civilă delictuală a recurentului-pârât, dacă sumele de bani neîncasate și prescrise, nu mai pot fi recuperate datorită neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor lor de serviciu, cu luarea în considerare a prevederilor legale de prescripție pentru fiecare creanță în parte, a apărărilor formulate, precum și a documentației existente în dosarul cauzei și în arhiva unității.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5439/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Contencios → |
|---|
