ICCJ. Decizia nr. 5518/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5518/2005
Dosar nr. 6565/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta T.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii a arătat faptul că părinţii săi au fost refugiaţi din localitatea de domiciliu, după cedarea teritoriului în care domiciliau, Statului Bulgar. A mai susţinut faptul că sora sa beneficiază de prevederile actului normativ invocat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 568 din 24 martie 2004, a respins acţiunea formulată, motivat de faptul că există neconcordanţe în privinţa actelor de stare civilă prezentate de reclamantă şi instanţa nu poate aprecia altfel, decât având în vedere înscrisurile dosarului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând soluţia instanţei de fond, întrucât nu s-au avut în vedere probele administrate care arătau faptul că familia sa a fost strămutată, iar numele său este de fapt T., aşa cum rezultă din hotărârea judecătoreasca depusă la dosarul cauzei.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei, ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor ai căror părinţi s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut la data de 16 mai 1934, în localitatea Salaman - Bulgaria, iar după cedarea teritoriului, Statului Bulgar, familia sa a fost refugiată în comuna Beşenova, raion Timişoara.
La data pronunţării sentinţei atacate, reclamanta nu a avut rectificat actul de stare civilă, astfel încât instanţa de fond a avut în vedere actul de stare civilă prezentat, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 21 şi urm. C. civ., conform cărora starea civilă a persoanelor nu se poate dovedi decât prin înscrisurile din registrele respective şi certificate.
Prin sentinţa civilă nr. 2534 din 27 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, depusă la dosarul de recurs, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus rectificarea actului de naştere al recurentei, în sensul că numele de familie este T., prenumele tatălui este G., iar numele de familie al mamei este T.
Având în vedere înscrisurile noi prezentate, care atestă faptul cert că este fiica familiei G.T. şi E.T., strămutaţi din localitatea de domiciliu, Curtea va admite recursul declarat şi rejudecând cauza în fond, va admite acţiunea reclamantei şi va dispune acordarea drepturilor pentru perioada 9 septembrie 1940 - 6 martie 1945, avându-se în vedere data hotărârii judecătoreşti de rectificare a numelui, în privinţa datei de la care se vor acorda drepturile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 568 din 24 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 6560/5558 din 29 iulie 2003, emisă de pârâtă.
Constată că reclamanta se încadrează în prevederile OG nr. 105/1999, pentru perioada 9 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5517/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5519/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
