ICCJ. Decizia nr. 5524/2005. Contencios. Anulare dispoziţie emisă de Autoritatea pentru Străini. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5524/2005
Dosar nr. 2608/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul B.Y. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini, pentru ca instanţa să dispună anularea deciziei emisă de pârâtă privind interdicţia de intrare în România.
În motivarea cererii a arătat faptul că în mod neîntemeiat i s-a aplicat interdicţia de intrare în România, pe o perioadă de 10 ani, întrucât singur a solicitat emiterea dispoziţiei de părăsire a teritoriului, ca urmare a faptului că nu avea viză de şedere legală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 721 din 18 aprilie 2005, a respins acţiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României ce a vizat însuşi regimul străinilor în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, arătând, în esenţă, faptul că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale incidente în cauză, întrucât dispoziţiile ce prevăd interzicerea intrării pe teritoriul României, permit o interpretare permisivă, şi nu imperativă.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 18 octombrie 2004, cu adresa nr. 4098040, Autoritatea pentru Străini a comunicat recurentului-reclamant că, în conformitate cu prevederile art. 86, coroborat cu art. 102 din OUG nr. 194/2004, privind regimul străinilor în România, s-a dispus măsura interdicţiei de intrare în România, pentru o perioadă de 10 ani.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios că măsura este legală, fiind dispusă în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, ca urmare a faptului că recurentul-reclamant săvârşise o infracţiune pe teritoriul României, care viza frontiera de stat şi regimul străinilor în România.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.Y. împotriva sentinţei civile nr. 721 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5521/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5526/2005. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
