ICCJ. Decizia nr. 5637/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5637/2005
Dosar nr. 1943/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 21 aprilie 2005, a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 195/2005, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului C.T. împotriva hotărârii Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, prin care a fost respinsă cererea sus-numitului, de acordare a calităţii prevăzute de OUG nr. 214/1999, formulată în nume propriu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut: că tatăl reclamantului a fost arestat în anul 1961, pentru propagandă împotriva regimului din România, dar la 18 aprilie 1962 a încetat procesul penal, fiind pus în libertate; că, la rândul său, reclamantul a fost în preocuparea fostelor organe de securitate, începând cu 30 iunie 1962, până la 27 iunie 1963 şi că, în aceeaşi perioadă, reclamantul a adresat cerere Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru soluţionarea situaţiei tatălui său, fiind trecut în rezervă din armată, la 18 mai 1963.
Faţă de această situaţie de fapt, a considerat instanţa, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei politice pentru activitate în rezistenţa anticomunistă cu privire la propria persoană şi nici în privinţa tatălui său, faptele dovedite cu înscrisurile depuse neîncadrându-se în dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen, recursul de faţă, contestatorul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, recurentul critică greşita apreciere de către instanţă, a actelor depuse în susţinerea plângerii, respectiv cele două scrisori pe care recurentul le-a adresat în anii 1961 şi 1962, conducerii P.M.R., prin Ministerul Afacerilor Interne, iar nu acestuia din urmă, cum greşit a reţinut instanţa.
Arată recurentul că cele două scrisori dovedesc persecuţia, prin arestarea abuzivă a tatălui său care a fost anchetat şi a stat în închisoare, timp de 8 luni, fără a se face vinovat.
Susţine recurentul că exprimarea protestului său împotriva dictaturii comuniste privind abuzul de putere (exercitat prin arestarea tatălui său), constituie infracţiuni săvârşite din motive politice conform art. 2 lit. a) din OUG nr. 214/1999.
Arată recurentul că a fost supravegheat şi terorizat de organele fostei securităţi, timp de un an (30 iunie 1962 - 27 iunie 1963), pentru agitaţie cu caracter duşmănos împotriva sectorului socialist din agricultură, situaţie dovedită cu comunicarea S.R.I. nr. 33337 din 18 februarie 2003.
Că, urmare a arestării tatălui său şi a protestului său la conducerea partidului, recurentul a fost scos din cadrul armatei (unde lucra ca ofiţer într-o unitate militară de aviaţie).
Recursul nu se fondează.
1. Potrivit art. 5 din OUG nr. 214/1999, cererea pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive sau, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv.
În cererea sa la prima instanţă, reclamantul a invocat atât acte de persecuţie politică exercitate împotriva tatălui său, C.M., cât şi pe cele exercitate chiar împotriva sa: arestarea abuzivă timp de 8 luni a primului, respectiv urmărirea de către securitate şi scoaterea din armată, a celui de-al doilea.
Dat fiind imprecizia formulării cererii, fără a arăta dacă este făcută în nume propriu ori ca descendent (rudă de gradul I) al persoanei persecutate politic, instanţa de fond a analizat materialul probator pentru ambele ipoteze, neomiţând nici unul dintre documentele depuse, soluţia fiind temeinică.
2. Sub aspectul legalităţii hotărârii, se constată că pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, trebuie ca persoana solicitantă în nume propriu ori persoana persecutată decedată să fi fost: fie condamnată pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, fie supusă unor măsuri administrative abuzive, conform art. 1 din OUG nr. 214/1999.
În prima ipoteză prevăzută de art. 1, prima condiţie este condamnarea, adică existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. A doua condiţie este ca infracţiunea săvârşită din motive politice să fi avut drept scop una dintre acţiunile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) - e) din ordonanţă.
Cele două condiţii sunt cumulative. Nu este suficient ca, în privinţa unei persoane, chiar arestată, să se fi constatat exercitarea de către ea a uneia dintre acţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) - e), câtă vreme persoana respectivă nu a fost şi condamnată penal pentru săvârşirea acelei fapte.
Aşa fiind, în speţă nici arestarea abuzivă a tatălui şi nici exprimarea de către fiu a protestului împotriva dictaturii (prin cele două scrisori adresate conducerii P.M.R.) nu au relevanţă juridică pentru recunoaşterea calităţii de luptător, întrucât lipseşte condiţia condamnării lor pentru acele fapte.
Pe de altă parte, pentru a doua ipoteză prevăzută de art. 1, nici urmărirea recurentului, timp de un an, de către organele de securitate şi nici scoaterea sa din armată nu corespund sferei de cuprindere a măsurilor administrative abuzive, astfel cum sunt ele enumerate restrictiv, iar nu exemplificativ, de către dispoziţiile art. 3 lit. a) - e) din ordonanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 5642/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
