ICCJ. Decizia nr. 5629/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5629/2005
Dosar nr. 1807/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2004, reclamanta SC C.Y. SRL Bucureşti a solicitat anularea pct. 2 din Decizia nr. 294 din 24 septembrie 2004, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi suspendarea executării procesului-verbal întocmit la 19 august 2004, de Direcţia Generală de Inspecţie Fiscală Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâtul a respins nejustificat cererea de suspendare a executării titlului de creanţă întocmit pentru suma de 25.538.237.704 lei, dat fiind că procesul-verbal de control, referitor la această sumă, are caracter executoriu şi soluţionarea contestaţiei în procedura administrativă a fost suspendată până la rezolvarea dosarului penal nr. 34/P/2004, înregistrat la Inspectoratul General de Poliţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 535 din 28 martie 2005, cu motivarea că este legală, dispoziţia din actul administrativ contestat, întrucât reclamanta nu a probat existenţa unor cauze bine justificate şi iminenţa producerii unei pagube de neînlăturat, care să impună suspendarea executării procesului-verbal de control până la soluţionarea dosarului penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 1, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii, pentru că a fost respinsă acţiunea, deşi s-a reţinut că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate şi că s-a dovedit existenţa unui drept recunoscut de lege vătămat prin Decizia de respingere a cererii de suspendare a executării.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată şi cu încălcarea legii, întrucât s-a apreciat greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, nu au fost respectate principiile generale de drept incidente în cauză şi au fost greşit avute în vedere dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă la suspendarea judecăţii, şi nu la suspendarea executării unui act administrativ.
În ultimul motiv de recurs, s-a invocat omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unui mijloc de apărare hotărâtor în dezlegarea pricinii, fiind respinsă neîntemeiat, cererea de a se depune un certificat cu privire la dosarul penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt avută în vedere de Ministerul Finanţelor Publice, la emiterea deciziei prin care a fost respinsă cererea recurentei, de suspendare a executării procesului-verbal de control nr. 5240 din 19 august 2004. De asemenea, instanţa de fond a constatat corect legalitatea acestei decizii faţă de dispoziţiile art. 183 din OG nr. 92/2003, republicată, care prevăd posibilitatea suspendării procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei, dacă au fost sesizate organele în drept cu privire la existenţa indiciilor de săvârşire a unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei.
Considerentele hotărârii atacate corespund soluţiei de respingere a acţiunii şi contradicţiile arătate în cererea de recurs reprezintă, în realitate, erori materiale care nu determină casarea sau modificarea hotărârii.
Instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, constatând că recurenta-reclamantă nu a dovedit existenţa unor cazuri bine justificate, iminenţa producerii unei pagube, în condiţiile în care nu a fost începută executarea silită asupra sumelor stabilite prin procesul-verbal de control.
Susţinerile din recurs, cu privire la incidenţa prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unui certificat de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vor fi respinse ca nefondate.
Recurenta-reclamantă nu a administrat nici o probă din care să rezulte existenţa unui dosar penal pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei în cauză. În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că nu se impune suplimentarea probei cu înscrisuri.
Adresa nr. 260855 din 23 noiembrie 2005, a Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, depusă ca act nou în recurs, nu constituie o asemenea dovadă, pentru că se referă la dosarul penal nr. 70396/2003, şi nu la dosarul penal nr. 34/P/2004, până la soluţionarea căruia s-a suspendat procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei prin Decizia atacată în cauză.
Faţă de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.Y. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 535 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5631/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
