ICCJ. Decizia nr. 5621/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5621/2005
Dosar nr. 2307/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i recunoască drepturile ce i se cuvin potrivit Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944 a fost strămutată, împreună cu familia, din localitatea Lungaşul, în localitatea Budoi, din motive etnice.
Prin Decizia nr. 970 din 16 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul Casei Judeţene de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 215 din 22 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea şi a casat sentinţa, respingând pe fond acţiunea şi reţinând că în condiţiile în care cele două localităţi se aflau pe teritoriul cedat Ungariei, reclamanta nu poate face dovada persecuţiei etnice.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 317 pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ., B.V. a formulat prezenta contestaţie în anulare.
Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că a fost strămutată, şi nu refugiată, lucru nereţinut de către instanţă care a omis din greşeală să facă diferenţierea între calitatea de refugiat şi aceea de strămutat şi, de asemenea, să constate, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, că strămutarea s-a făcut din motive etnice, şi nu personale.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 (omiterea din greşeală de a cerceta vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale. Contestaţia în anulare poate fi promovată, deci, pentru anumite motive prevăzute de lege şi numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Rezultă, aşadar, că legea nu a urmărit să deschidă părţilor, recursul la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt.
Cum în cauză contestatoarea critică tocmai acest aspect, respectiv faptul că instanţa nu ar fi stabilit corect situaţia de fapt, în sensul că a ignorat să facă diferenţiere între noţiunea de refugiat şi aceea de strămutat, contestaţia apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.V. împotriva deciziei nr. 970 din 16 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5617/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5629/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
