ICCJ. Decizia nr. 5761/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5761/2005
Dosar nr. 3288/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 martie 2005, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 121 din 2 februarie 2005, emis de pârâtă, prin care s-a dispus mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, precum şi obligarea acesteia la plata diferenţelor salariale rezultate prin schimbarea de funcţie, de la 2 februarie 2005, până la reîncadrare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1238 din 24 iunie 2005, a admis acţiunea, a anulat ordinul contestat şi a obligat pârâta la plata diferenţelor salariale solicitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, deşi manifestarea de voinţă a reclamantului privind mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, este evidentă şi neviciată, nu rezultă, totuşi, din probele administrate în cauză, că şi-a dat acordul pentru schimbarea sa din funcţia de auditor principal 1, în cea de inspector vamal principal treapta 3.
A mai reţinut instanţa că, procedând astfel, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a încălcat dispoziţiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public, text de lege potrivit căruia mutarea funcţionarului se face cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care acesta îl are, în caz contrar măsura putând fi interpretată ca o formă de sancţionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând în motivele scrise depuse la dosar, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi susţinând că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 alin. (2).
Recursul este fondat.
Potrivit probelor administrate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat, la 2 februarie 2005, mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, invocând motive de ordin familial.
Urmare a cererii sale, a fost mutat de la Direcţia Regională Vamală Bucureşti, unde deţinea funcţia de auditor principal treapta I, la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii, în funcţia de inspector vamal principal treapta 3.
Mutarea intimatului-reclamant s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, se aprobă cu acordul scris al funcţionarului public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarul public". Rezultă, cu evidenţă, că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3) al art. 79, cum greşit a reţinut instanţa de fond, acesta fiind aplicabil numai în caz de mutare temporară.
Faţă de dispoziţiile art. 79 alin. (2), rezultă că pentru legalitatea mutării, este suficientă respectarea dispoziţiilor acestei norme, nemaifiind necesară îndeplinirea altor condiţii.
Cu alte cuvinte, nu era necesar acordul funcţionarului public cu privire la retribuţia ce urma să o primească.
Mai mult decât atât, intimatul, făcând parte din structurile Autorităţii Naţionale a Vămilor, cunoştea, din Regulamentul de organizare şi funcţionare că birourile vamale nu au Compartiment de audit Public Intern, acesta fiind specific numai Direcţiilor regionale. Pe cale de consecinţă, a fost încadrat într-un post din clasa I, grad profesional principal, corespunzător clasei şi gradului profesional pe care le deţine, fără a mai putea beneficia şi de sporul de 25%, reglementat prin art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, pentru auditorii interni, ca o consecinţă a complexităţii muncii lor.
În concluzie, având în vedere că în speţă, este vorba de o mutare definitivă făcută la cererea, formulată în scris, a funcţionarului public, iar încadrarea acestuia în noul loc de muncă s-a făcut pe o funcţie corespunzătoare ca grad profesional şi clasă de încadrare, rezultă că în mod greşit, instanţa de fond a admis acţiunea intimatului-reclamant.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea admite recursul, casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantului C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1238 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5760/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5772/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
