ICCJ. Decizia nr. 5778/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele fiscale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5778/2005
Dosar nr. 2670/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a formulat întâmpinare împotriva deciziei nr. 3/35 din 25 aprilie 2005, emisă de Directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior Suceava, prin care s-a hotărât efectuarea controlului fiscal la 3928 agenţi economici menţionaţi în anexele nr. 2 şi nr. 3 la procesul-verbal de constatare nr. 73644 din 15 aprilie 2005, până la 31 mai 2005.
Prin întâmpinare, s-a contestat parţial Decizia menţionată, arătându-se că acest control se face potrivit unor proceduri reglementate prin OG nr. 92/2003 (art. 88, 89) de către organele proprii ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, iar termenul de o lună stabilit de organul de control nu permite respectarea procedurilor legale, fiind, practic, imposibil de realizat faţă de numărul unic de inspectori fiscali.
Pentru aceste motive, s-a solicitat acordarea unui termen mai lung (aproximativ 2 ani), în scopul aducerii la îndeplinire a măsurii dispune.
La termenul din 1 iunie 2005, Procurorul financiar a invocat excepţia de necompetentă materială a Curţii de Conturi, considerând că, în speţă, nu este vorba de o procedură administrativ-jurisdicţională şi, în consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Suceava.
Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 898 din 1 iunie 2005, a respins excepţia de necompetentă materială, a admis întâmpinarea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a anulat Decizia nr. 3/35 din 25 aprilie 2005, emisă de Directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior Suceava.
Cu privire la excepţia de necompetentă materială, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 94 şi 95 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările ulterioare, întâmpinarea făcută împotriva unei decizii a directorului Direcţiei de Control Financiar Ulterior, nu constituie un litigiu în care există cel puţin două părţi cu interese contrarii şi, în consecinţă, soluţionarea acesteia se face pe cale administrativă, de către Curtea de Conturi, după care Decizia pronunţată este supusă recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În legătură cu măsura dispusă prin Decizia contestată prin întâmpinare, s-a reţinut că în conformitate cu OG nr. 92/2003, inspecţia fiscală se face de organul fiscal, potrivit unei proceduri speciale, iar Curtea de Conturi, ca organ de control financiar ulterior, poate să solicite verificarea cu prioritate a unor obiective, însă nu poate să stabilească măsuri în contradicţie cu prevederile legale.
Termenul de realizare stabilit prin decizie nu corespunde procedurilor obligatorii ce trebuie derulate în efectuarea inspecţiei fiscale şi, pe de altă parte, impunerea verificării cu prioritate a agenţilor economici nu este de competenţa Curţii de Conturi, în contextul măsurilor ce le poate dispune conform art. 94 din Legea nr. 94/1992 (republicată).
Împotriva deciziei Curţii de Conturi a declarat recurs, Directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior Extern din cadrul Camerei de Conturi Judeţene Suceava, susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, stabilite de OUG nr. 117/2003.
Motivaţia constituirii completului, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, în soluţionarea întâmpinării făcute de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava contravine dispoziţiilor acestui articol, care se referă la constituirea completului din 3 consilieri de conturi pentru cauzele la care se referă art. 49. Ori, printre cele trei puncte ale art. 49 nu se regăseşte soluţionarea întâmpinărilor făcute împotriva deciziilor emise în baza art. 94 din Legea nr. 94/1992, republicată şi cu modificările ulterioare.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, împotriva deciziei, partea interesată poate face întâmpinare, în termen de 5 zile de la comunicare, la secţia jurisdicţională, sau, după caz, la Colegiul jurisdicţional competent teritorial.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 117/2003, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, la instanţele Curţii de Conturi, se preiau de instanţele judecătoreşti, astfel:
c) dosarele aflate pe rolul secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi se preiau de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Art. 49 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată, precizează că, în ultimă instanţă, Curtea de Conturi judecă:
a) recursurile în anulare jurisdicţionale declarate de Procurorul general financiar împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor şi secţiei jurisdicţionale, cu excepţia celor prevăzute la art. 48 alin. (2);
b) conflictele de competenţă ivite între secţia jurisdicţională şi colegiile jurisdicţionale;
c) cererile de reexaminare introduse, potrivit art. 39 alin. (2), împotriva soluţiilor Procurorului general financiar asupra actelor de clasare.
Printre aceste trei puncte nu se regăseşte soluţionarea întâmpinărilor făcute împotriva deciziilor emise în baza art. 94 din Legea nr. 94/1992, republicată şi cu modificările ulterioare.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat, se va casa Decizia atacată şi se va reţine cauza, spre competentă soluţionare, pentru termenul din 28 februarie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior Extern din cadrul Camerei de Conturi Judeţene Suceava împotriva deciziei nr. 898 din 1 iuie 2005 a Curţii de Conturi.
Casează Decizia atacată şi reţine cauza, în vederea soluţionării.
Fixează termen la 28 februarie 2006, cu citarea părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5772/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5779/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
