ICCJ. Decizia nr. 586/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 586/2005
Dosar nr. 8274/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 27 octombrie 2004, A.M. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 408 din 4 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, petenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a considerat că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, B.M. şi D.Ş., nu se referă la ea, întrucât faptul că acum se numeşte A.M., este urmarea faptului că după ce s-a refugiat împreună cu familia sa, în 1944, rămânând văduvă cu 3 copii minori, s-a recăsătorit cu M.A.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 408din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin.
Instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este neîntemeiată, întrucât petenta nu a făcut dovada că este numita M., zisă R.M.
S-a precizat, astfel, că din actele de stare civilă depuse de reclamantă, nu rezultă că petenta a purtat numele de R.M., iar declaraţiile autentificate ale celor doi martori invocaţi în acţiune, nu pot face dovada stării civile a petentei.
Recursul declarat de A.M. este întemeiat şi va fi admis.
Prin acţiune, A.M., născută la 8 noiembrie 1913, în localitatea Păpuşoi, judeţul Cetatea Albă, U.R.S.S., a solicitat să se constate că beneficiază de aplicarea Legii nr. 189/2000.
În acest sens, recurenta a precizat că în februarie 1944, împreună cu R.N., soţul ei şi cele 3 fiice ale lor, V., R. şi Vi., a fost nevoită să părăsească casa şi bunurile din Cetatea Albă şi să se refugieze în oraşul Caransebeş.
A mai precizat că în 1947, soţul ei a murit, reclamanta rămânând văduvă cu 3 copii. În 1949 aceasta s-a recăsătorit cu M.A.
A mai menţionat reclamanta, că certificatul de naştere i-a fost reconstituit în 1956, lucru care nu s-a mai realizat în privinţa certificatului de căsătorie cu R.N., care decedase în 1947. Petenta a susţinut în cererea de chemare în judecată, că locul naşterii, data naşterii, şi localitatea naşterii (Păpuşoi, judeţul Cetatea Albă, U.R.S.S.) sunt trecute atât în certificatul de naştere, buletin de identitate, cât şi certificatul C-341, când avea numele de G., A. şi R.
Mai mult, reclamanta a menţionat că declaraţiile celor doi martori, B.M. şi D.Ş., dovedesc faptul că este aceeaşi persoană cu R.M.
Împrejurarea că reclamanta este una şi aceeaşi persoană cu M., zisă M.R., rezultă nu numai din declaraţiile autentificate ale celor doi martori sus-citaţi, dar şi din certificatul C-341 din 1 octombrie 2002, eliberat de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului.
Aşa fiind, dovedindu-se că reclamanta s-a refugiat din motive etnice, în 1944, urmează a se admite recursul declarat, potrivit art. 312 C. proc. civ. şi a se admite acţiunea, aşa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 408/PI din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, anulează hotărârea nr. 1783 din 14 februarie 2003 şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada februarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 588/2005. Contencios.. Revizuire → |
|---|
