ICCJ. Decizia nr. 59/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 59/2005
Dosar nr. 6477/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 104 din 5 ianuarie 2004, reclamantul C.C., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1048 din 7 noiembrie 2003 şi să i se recunoască calitatea de persoană refugiată, ca urmare a persecuţiilor etnice şi în consecinţă, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu părinţii săi, şi anume, tatăl său, care era preot şi mama sa, care era învăţătoare, s-au refugiat din dispoziţia organelor administrative legale, din comuna Hlipiceni, judeţul Botoşani, în localitatea Curtea de Argeş, începând cu luna martie 1944 şi până în luna aprilie 1944 şi consideră că acest refugiu a avut loc ca urmare a persecuţiilor etnice, deoarece trupele sovietice ocupaseră nordul ţării.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, în baza art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001, prin sentinţa nr. 92 din 28 ianuarie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Soluţionând cauza, această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 80 din 14 aprilie 2004, a respins ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de C.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, persoanelor refugiate/strămutate din motive etnice, ori în cauză reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, respectiv intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că împreună cu familia au fost refugiaţi şi au suferit traume psihice, materiale şi umane, datorită măsurilor pripite şi urgente dispuse de regimurile politice şi ororile celui de al doilea război mondial, că în ale situaţii similare, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, inclusiv fratelui acestuia, C.G.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că reclamantul împreună cu întreaga familie, s-au refugiat în luna martie 1944, din comuna Hlipiceni, judeţul Botoşani, în localitatea Curtea de Argeş, până în aprilie 1944.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, tatăl reclamantului, împreună cu familia, inclusiv reclamantul C.C., s-au refugiat în localitatea Curtea de Argeş, datorită înaintării frontului sovietic, fiind incluşi în tabloul cu refugiaţi din 10 august 1944, întocmit de Prefectura judeţului Argeş.
Din perspectiva istorică şi ţinând cont de traumele psihice, materiale şi umane la care a fost supusă populaţia română, în perioada sus-menţionată şi având în vedere scopul reparatoriu al Legii nr. 189/2000, instanţa constată incidente dispoziţiile acestei legi, şi pentru categoriile de refugiaţi şi evacuaţi pentru motive de război.
Această soluţie se impune, având în vedere şi soluţionarea favorabilă a cererilor, de către chiar Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, pentru categorii similare.
Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată, cu consecinţa admiterii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C., împotriva sentinţei civile nr. 80 din 14 aprilie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului C.C.
Anulează hotărârea nr. 1048 din 7 noiembrie 2003 şi obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 şi se acordă drepturile cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2005. Contencios.. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 590/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
