ICCJ. Decizia nr. 598/2005. Contencios. Refuz raspuns raport. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 598/2005
Dosar nr. 6571/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 440, pronunţată la data de 3 martie 2004, în dosarul nr. 3919/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul s-a adresat instanţei, în temeiul prevederilor Legii nr. 29/1990, pentru refuzul autorităţii pârâte de a-i răspunde la raportul său nr. 7838 din 21 octombrie 2003, prin care a solicitat acordarea concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
A mai reţinut că autoritatea pârâtă i-a răspuns, prin U.M. 02515 „D", cu faxul nr. D/7781 din 17 octombrie 2003, astfel că, potrivit art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, răspunsul la cel de-al doilea raport, care privea aceeaşi problemă, nu mai era necesar.
Cu privire la obiectul cererilor reclamantului, pentru acordarea drepturilor de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, a reţinut că această cerere este nefondată, reclamantului fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care derogă de la reglementările generale din Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 202/2002.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, prin avocat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că autoritatea pârâtă a refuzat în mod nejustificat să-i acorde dreptul prevăzut de art. 121 şi 122 din Legea nr. 19/2000, care a încălcat şi prevederile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.
Recursul este întemeiat pentru motivul invocat din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Bucureşti, ca instanţă specializată pentru asigurări sociale.
Din actele şi lucrările dosarelor conexate rezultă că obiectul solicitărilor adresate de recurent, autorităţii intimate, a vizat recunoaşterea dreptului şi acordarea concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, la care acesta a primit un răspuns negativ.
Adresându-se instanţei de contencios, la data de 19 decembrie 2003, cu o primă cerere în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, recurentul-reclamant a susţinut că nu primise aprobare pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.
Printr-o a doua acţiune, înregistrată la data de 22 decembrie 2003, recurentul-reclamant a cerut în mod expres ca autoritatea publică pârâtă să fie obligată să-i acorde concediul respectiv, pentru îngrijirea fiicelor sale născute la data de 16 martie 2003.
Rezultă, deci, că obiectul acţiunii îl constituie obţinerea unui drept de asigurări sociale, prevăzut de art. 121 şi 122 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensie şi alte drepturi de asigurări sociale, aplicabilă în completarea prevederilor Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Or, potrivit prevederilor art. 154 şi 155 din Legea nr. 19/2000, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale, ca instanţe de fond şi prin curţile de apel, ca instanţe de recurs.
Astfel fiind, Curtea de Apel Bucureşti a considerat în mod greşit că este competentă să soluţioneze cauza de faţă, ca instanţă de fond, pronunţând o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 440 din 3 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la Tribunalul Bucureşti, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2005. Contencios. Anulare decizie emisa... | ICCJ. Decizia nr. 600/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
