ICCJ. Decizia nr. 595/2005. Contencios. Anulare decizie emisa de Presedintele Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 595/2005
Dosar nr. 2181/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1803 din 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de SC U.R. SA Târgu Jiu, în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei, pentru anularea deciziei nr. 190 din 25 aprilie 2003, a acestei autorităţi şi reluarea investigaţiilor privind aspectele sesizate de reclamantă, prin adresa nr. 2275 din 26 martie 2003.
În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă că, Decizia atacată este legală, întrucât reclamanta nu a furnizat date suficiente din care să rezulte temeiuri pentru a justifica declanşarea unei investigaţii, aspectele semnalate, referitoare la nereguli în organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, neintrând în sfera de competenţă a Consiliului Concurenţei.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a art. 5, a art. 6 alin. (1) lit. f) şi a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, fiindcă prin modul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor, de către C.N. L.O. SA nu s-a asigurat un mediu concurenţial, SC U. SA Rovinari, participantă la licitaţie, practicând oferte trucate şi preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă, la 26 martie 2003, a formulat plângere la Consiliul Concurenţei, cu privire la modul în care C.N. L.O. a organizat licitaţii şi a selectat ofertanţii în cursul anilor 2002 - 2003, susţinând că SC U. SA Rovinari, care a luat parte la licitaţii, a participat în mod concertat cu oferte trucate şi preţuri de dumping, nerespectând ulterior specificaţiile prevăzute în caietul de sarcini.
Analizând plângerea şi documentele prezentate în susţinerea acesteia, Consiliul Concurenţei a constatat că aspectele sesizate vizează nereguli privind organizarea şi desfăşurarea unor licitaţii pentru executarea unor produse contractate cu bani publici, aspecte ce nu intră în competenţa sa de investigare şi, pe de altă parte, că referirile la normele concurenţiale sunt nefondate, aşa încât, prin Decizia nr. 190 din 25 aprilie 2003, a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Decizia, fundamentată pe dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1803 din 4 noiembrie 2003. Instanţa, în mod corect a reţinut că reclamanta, atât în procedura prealabilă, cât şi în cursul judecăţii, nu a dovedit existenţa unei înţelegeri între cel puţin doi agenţi economici pentru ofertare trucată sau pentru fixare concertată a preţurilor, pentru a face incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei şi nici că SC U. SA Rovinari, singurul agent economic indicat în plângere, ar deţine o poziţie dominantă pe piaţa prestatorilor de reparaţii a utilajelor miniere, de care ar fi abuzat, încălcând, astfel, prevederile art. 6 din acelaşi act normativ.
Eventualele nerespectări ale prevederilor cuprinse în caietul de sarcini, de către de către câştigătorul licitaţiei şi organizarea defectuoasă a licitaţiilor, de către C.N. L.O., în perioada 2002 – 2003, reclamate, nu intră în sfera de investigare a Consiliului Concurenţei, competenţa acestuia fiind expres prevăzută în Legea nr. 21/1996.
Modul de organizare, de ţinere şi desfăşurare a licitaţiilor pentru executarea unor produse contractate cu bani publici, este reglementat prin OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice. Iar în această reglementare sunt prevăzute şi căile de atac, precum şi procedurile de urmat de către „orice persoană fizică sau juridică ce are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziţie publică şi care suferă, riscă să sufere sau a suferit un prejudiciu ca o consecinţă directă a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale" (art. 81).
Trucarea concertată a ofertei în cazul unei licitaţii, constituie, în adevăr, o practică interzisă de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenţei nr. 21/1996 şi necesită intervenţia organelor de concurenţă. Dar, în speţa dedusă judecăţii, o asemenea practică nu a fost dovedită. Ea presupune o licitaţie valabilă şi o înţelegere între cel puţin doi ofertanţi, unul dintre aceştia să depună o ofertă formală în scopul de adjudecare a licitaţiei.
Or, în cauză, recurenta invocă tocmai lipsa de valabilitate a licitaţiilor (nelegalitatea organizării şi desfăşurării acestora) şi evocă modul în care a acţionat un singur ofertant - SC U. SA Rovinari, aşa încât textul de lege mai sus menţionat nu este aplicabil.
Nici critica referitoare la aplicarea greşită a prevederilor art. 6 din Legea nr. 21/1996, nu este fondată.
Prin acest articol se interzice abuzul de poziţie dominantă, prin practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor de pe piaţă.
Probele administrate nu dovedesc, însă, că SC U. SA Rovinari deţine o poziţie dominantă pe piaţa prestatorilor de reparaţii de utilaje miniere şi nici că acest agent economic ar fi abuzat de poziţia deţinută.
În sfârşit, susţinerea că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, constituie temei pentru declanşarea investigaţiei, de către autoritatea de concurenţă, întrucât la licitaţia din anul 2002, SC U. SA Rovinari nu a respectat condiţiile tehnice din caietul de sarcini, substituind unele piese (rulmenţi), cu altele mai ieftine şi de calitate redusă, nu poate fi primită. Aceasta, deoarece Consiliul Concurenţei nu are competenţa să decidă cu privire la nerespectarea de către participanţii la o licitaţie, a unor standarde sau specificaţii tehnice impuse de organizatorul licitaţiei, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond.
Faţă de considerentele prezentate, Curtea constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, încât urmează a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U.R. SA Târgu Jiu împotriva sentinţei civile nr. 1803 din 4 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 598/2005. Contencios. Refuz raspuns raport.... → |
|---|
