ICCJ. Decizia nr. 6007/2005. Contencios

Prin sentința nr. 194 din 13 iulie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC M. SA, privind suspendarea deciziei nr. 49 din 18 ianuarie 2005, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., deoarece, atât din modul în care a fost formulată cererea, cât și din obiectul acesteia, rezultă că reclamanta nu a justificat vreun drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, conform alin. (2) al art. 581 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială este în competența instanței competente să se pronunțe asupra fondului cauzei, iar în speță, prin acțiunea formulată pe fond, reclamanta nu a avut în vedere măsurile asiguratorii legale instituite potrivit procesului-verbal de sechestru nr. 155 din 18 ianuarie 2005. Mai mult, prin cererea de ordonanță președințială nu s-a solicitat suspendarea măsurilor asiguratorii legale instituite.

în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC M. SA.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 581 C. proc. civ., neanalizând existența celor trei elemente care condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri, ignorând, atât aspectul economic ce constă în blocarea conturilor bancare ale societății, cât și aspectul social ce constă în desfacerea contractelor individuale de muncă pentru un număr de 690 salariați.

Examinând sentința atacată, pronunțată numai în ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. și numai în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul este nefondat.

Criticile aduse de recurentă nu vor fi primite, în condițiile în care instanța fondului a analizat corect cererea recurentei-reclamante, prin interpretarea adecvată a prevederilor legale ce au constituit temeiul acesteia. S-a apreciat în acest context că nu este îndeplinită o condiție esențială pentru a fi incidente dispozițiile art. 581 C. proc. civ., dar mai mult s-a arătat că prin admiterea unei astfel de cereri, s-ar ajunge la situația absurdă și deloc în interesul reclamantei, de a nu se mai putea evita executarea, atâta vreme, cât și prin art. 1 din decizia nr. 49/2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice a dispus "suspendarea temporară a executării silite, prin poprire asupra conturilor bancare ale SC M. SA.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit că în materia contenciosului administrativ, jurisprudența a statuat în mod constant că atâta vreme, cât există dispoziții legale speciale (art. 9 din Legea nr. 29/1990 și art. 14 din noua lege a contenciosului administrativ, în vigoare la data sesizării instanței), cererea de ordonanță președințială (formulată în baza art. 581 C. proc. civ.), în sensul suspendării unui act administrativ, nu este admisibilă.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6007/2005. Contencios