ICCJ. Decizia nr. 614/2005. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 614/2005
Dosar nr. 2513/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 567, pronunţată la 15 decembrie 2003, a respins acţiunea reclamantului J.B., formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect anularea în parte a Anexei nr. 7 din HG nr. 45/2003, referitoare la imobilul intravilan, situat în comuna Valea Crişului, sat Arcuş, judeţul Covasna.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât acesta nefiind titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile arătate în acţiune, reclamă practic lezarea unui drept ce este numai virtual, care, însă, nu îi poate conferi legitimarea procesuală activă, în condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împrejurarea că reclamantul ar putea dobândi în viitor, dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul cererii de faţă, după finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe care a şi iniţiat-o, nu poate conduce, însă, la admiterea acţiunii de faţă, dreptul pretins lezat, nefiind actual.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul J.B., criticând-o pentru încălcarea şi aplicarea greşită a legii, invocând motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs arătat, recurentul-reclamant a susţinut că prin HG nr. 45/2003, imobilul intravilan situat în comuna Valea Crişului, sat Arcuş, a fost cuprins în Anexa nr. 7 la poziţiile 39-60, ca făcând parte din domeniul public al statului, iar interesul său în a solicita anularea acestui act derivă din calitatea sa de moştenitor al proprietarului respectivului imobil, pe nume S.B. Imobilul a fost în mod nelegal naţionalizat, astfel că titlul statului înscris nu este valabil.
Recurentul a mai precizat că, în opinia sa, păstrează calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, preluarea de către stat fiind făcută fără un titlu valabil, astfel că efectul naţionalizării este pierderea numai a posesiei, nu şi a dreptului însuşi. În aceste condiţii, greşit a reţinut instanţa de fond, că reclamantul, nefiind proprietar, nu are legitimare procesuală activă în cadrul acţiunii de contencios administrativ de faţă.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate, precum şi faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce sunt expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, numai un act administrativ ce produce vătămări unui drept recunoscut de lege, poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ, de către titularul dreptului respectiv.
În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că reclamantul nu a probat că dreptul său de proprietate este actual. Împrejurarea că reclamantul a iniţiat şi procedura prevăzută de Legea nr. 10/2000, pentru a obţine restituirea bunului în litigiu, demonstrează tocmai faptul că, în mod virtual el va deveni în viitor titularul dreptului de proprietate, care la momentul iniţierii acţiunii în contencios administrativ, neputând fi, însă, probat, nu este un drept actual, care să poată fi ocrotit şi valorificat prin promovarea acţiunii de faţă.
Nefondate sunt şi criticile recurentului, vizând modalitatea în care imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea Statului, printr-o preluare fără un titlu valabil, întrucât analizarea acestor chestiuni, referitoare la valabilitatea titlului de proprietate, cât şi la o posibilă revendicare, excede în mod evident competenţele instanţei de contencios administrativ.
Pentru toate cele sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat, neexistând potrivit art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, nici motive de ordine publică care să impună examinarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.B. împotriva sentinţei civile nr. 567 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 617/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
