ICCJ. Decizia nr. 651/2005. Contencios. Anulare adresa M.M.S.S.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 651/2005
Dosar nr. 7096/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1343/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului B.C., ca neîntemeiată, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Inspecţia Muncii şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocată de acelaşi pârât.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, referitor la excepţiile invocate, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea acţiunii, că acestea sunt nefondate faţă de obiectul cererii şi emitentul actului nr. 319/DNB/2004, iar în ceea ce priveşte inadmisibilitatea, s-a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 29/1990, excepţia invocată vizând aspectele legate de fondul pricinii.
Pe fond, Curtea a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, întrucât răspunsul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Inspecţia Muncii nu poate fi apreciat ca un refuz nejustificat, iar faptul că s-a limitat la aspectele generale, şi nu asimilarea perioadei lucrată de petent, în grupa I de muncă, nu poate fi un motiv care să conducă instanţa de judecată, la admiterea cererii, în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, recurentul-reclamant B.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă nu a ţinut cont de actele depuse şi a pronunţat-o cu încălcarea competenţei unei alte instanţe, respectiv tribunalul, întrucât Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nu este o instituţie centrală.
De asemenea, s-a apreciat de recurent, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi este lipsită de temei legal.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Vis-a-vis de excepţiile invocate, în mod corect prima instanţă a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul cererii îl constituie răspunsul dat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Inspecţia Muncii, motiv pentru care este de necontestat că pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind emitentul actului.
Având în vedere că pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritate centrală, desigur că, competenţa de soluţionare a pricinii o are curtea de apel, şi nu tribunalul, cum greşit a apreciat recurentul în motivele sale de recurs.
Actul este emis de Inspecţia Muncii, dar aceasta funcţionează ca unitate subordonată Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, singurul for cu personalitate juridică, care alături de emitentul actului, stă în proces, atrăgând competenţa curţii de apel, şi nu a tribunalului, ca autoritate publică centrală, conform art. 3 C. proc. civ.
Privitor la admisibilitatea acţiunii, de necontestat faţă de obiectul ei, refuzul nejustificat de a se răspunde la o cerere a reclamantului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Privitor la fondul pricinii, din ansamblul probator administrat, se reţine fără posibilitate de tăgadă, că recurentul a primit răspuns din partea pârâtului, respectiv adresa nr. 319/DNB/2004, care precizează aspecte de ordin general cu privire la solicitarea acestuia, întrucât asimilarea perioadei lucrată în grupa I-a de muncă, celei lucrate în condiţii speciale, excede limitelor de competenţă ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Inspecţia Muncii.
Textul art. 1 din Legea nr. 29/1990 nu face distincţie între un răspuns favorabil sau considerat nefavorabil de către părţi, ci instituie doar obligaţia autorităţii administrative de a răspunde în termen legal la o petiţie formulată.
Prin urmare, faptul că recurentul este nemulţumit de acest răspuns, nu poate conduce instanţa de judecată la concluzia că în speţă este vorba despre un refuz nejustificat al autorităţii administrative, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, care ar urma să fie sancţionat.
Aşa fiind, se apreciază că prima instanţă a analizat cererea sub toate aspectele, pronunţând o soluţie legală şi temeinică, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul declarat de B.C., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C., împotriva sentinţei civile nr. 1343 din 26 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2005. ContenciosŞI FISCAL. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 675/2005. Contencios. La declinarea de... → |
|---|
