ICCJ. Decizia nr. 676/2005. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.676/2005
Dosar nr. 4762/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iunie 2002, reclamanta O.L. a solicitat anularea deciziei Uniunii Avocaţilor din România nr. 8837/2002, a deciziei Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România nr. 1318/2002, a hotărârilor Consiliului Baroului Iaşi, adoptate cu privire la cererea sa de primire în profesia de avocat şi obligarea pârâţilor de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în mod arbitrar i-a fost respinsă cererea; că Baroul Iaşi, cu încălcarea normelor legale, a stabili un criteriu sui-generis de promovabilitate, sub forma unui chestionar cu pragul minim de 87% răspunsuri corecte, dintr-un total de 40 de întrebări; că reclamanta întruneşte toate condiţiile de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen: vechime peste 25 ani în profesia de consilier juridic, cursuri postuniversitare, activitate didactică în specialitate.
Prin sentinţa civilă nr. 98/2002, a Curţii de Apel Iaşi, acţiunea a fost admisă.
Prin Decizia nr. 1515/2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de pârâţi şi s-a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinându-se că reclamanta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, dar instanţa de fond nu a verificat, dacă au fost respectate prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
Prin sentinţa nr. 126/2003, a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, pronunţată în fond după casare, acţiunea a fost admisă, reţinându-se în esenţă că nu au fost respectate dispoziţiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât în chestionar s-au inclus întrebări din procedura civilă şi din procedura penală, nu numai din legea privind organizarea avocaturii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen, Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Iaşi.
În motivarea recursului s-a arătat că pentru refuzul primirii în profesia de avocat s-a avut în vedere cunoaşterea dispoziţiilor legale, de către reclamantă; că baremul impus de 77,5% nu este nelegal; că avizul negativ al baroului nu poate fi cenzurat de instanţă; că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd doar o posibilitate şi nu o obligaţie din partea Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Recursul nu este semnat de reprezentantul legal al recurentei Uniunea Avocaţilor din România, deşi s-a acordat termen în acest sens, conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, recursul Uniunii Avocaţilor din România va fi constatat nul, în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul formulat de Baroul Iaşi, va fi respins ca nefondat.
Instanţa de rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere considerentele deciziei de casare, a stabilit că Baroul Iaşi nu a respectat dispoziţiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
Acesta este singurul aspect care poate fi discutat şi criticat în recursul de faţă, întrucât toate celelalte susţineri şi apărări au fost rezolvate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1515/203.
Verificând chestionarul la care a fost supusă reclamanta-intimată, Curtea constată că baroul nu s-a limitat la verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
În chestionar au fost incluse întrebări care exced Legii nr. 51/1995, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 32 din Statutul profesiei de avocat, interviul fiind transformat într-un examen, situaţie care nu are suport legal.
Această operaţiune prealabilă este nelegală şi pe ea s-a întemeiat avizul negativ al baroului, precum şi refuzul Uniunii Avocaţilor din România de a primi pe reclamantă în profesia de avocat, fără examen. Drept urmare, în mod judicios instanţa de fond a admis acţiunea.
Celelalte motive de recurs nu se analizează, întrucât exced limitelor de casare impuse de Decizia nr. 1515/2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să fie analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul, recursul declarat de Uniunea Barourilor din România, împotriva sentinţei civile nr. 126/CA din 22 septembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Baroul Iaşi, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2005. Contencios. La declinarea de... | ICCJ. Decizia nr. 678/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
