ICCJ. Decizia nr. 68/2005. Contencios. Refuz comunicare date. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 68/2005
Dosar nr. 8281/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 iunie 2004, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei judeţului Iaşi, solicitând obligarea acestora să-i comunice datele de identificare ale ofiţerului de poliţie care i-a perforat toate filele paşaportului seria 03063008, inclusiv pe cea purtând viza de intrare în Statele Unite ale Americii, cu valabilitate până în mai 2008.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că datorită neglijenţei angajatului Serviciului Paşapoarte al Inspectoratului General de Poliţie Judeţean Iaşi, a fost nevoit să facă alte demersuri pentru obţinerea unei noi vize de intrare în Statele Unite ale Americii.
Deşi a solicitat datele de identificare ale acestui angajat, pentru a putea promova o acţiune în recuperarea daunelor, pârâţii au refuzat nejustificat.
Prin sentinţa civilă nr. 155 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea, reţinând că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unui drept vătămat şi mai mult, că datele solicitate intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, neputând fi făcute publice, decât cu acordul persoanei vizate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul C.I., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că în mod greşit s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 677/2001, fără a se observa că în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. e), orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată, fără consimţământul persoanei vizate.
Refuzul comunicării acestor date, motivat de inexistenţa vinovăţiei angajatului Serviciului Paşapoarte, este în opinia recurentului, nefondat, acest aspect nefiind relevant în speţă, în raport cu obiectul său.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, reclamantul C.I. a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând să se constate refuzul autorităţilor pârâte, de a-i comunica datele de identificare ale angajatului Serviciului Paşapoarte din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei judeţului Iaşi, dovedind vătămarea produsă de acest refuz, atât interesului, cât şi dreptului său de a avea acces la justiţie, în sensul chemării în judecată, a acelor persoane vinovate de producerea daunelor .
Astfel fiind, motivarea refuzului, prin caracterul secret al datelor solicitate, conform dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, pentru protecţia persoanelor, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, este nefondată, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din actul normativ menţionat, permiţând această prelucrare, fără consimţământul persoanei vizate, dacă sunt necesare în vederea realizării unui interes legitim al terţului, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate.
Nefondată este şi motivarea Curţii de Apel Iaşi, referitoare la inexistenţa dovezilor legate de vinovăţia angajatului Serviciului Paşapoarte, precum şi la lipsa de diligenţă a reclamantului, de a încunoştiinţa despre existenţa vizei de intrare în Statele Unite ale Americii, aceste aspecte fiind nerelevante pentru soluţionarea cauzei ce face obiectul acestui dosar, ele urmând eventual să fie analizate în cadrul unei acţiuni în răspundere delictuală.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, este nelegală şi netemeinică şi în conformitate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinţei civile nr. 155 din 27 septembrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului.
Constată refuzul nejustificat al pârâţilor.
Obligă pârâţii să comunice reclamantului, datele solicitate prin petiţia nr. P100 din 18 februarie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 674/2005. Contencios. Refuz emitere Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 69/2005. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
