ICCJ. Decizia nr. 699/2005. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Consiliul Judetean. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 699/2005
Dosar nr. 679/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ, reclamantul C.G. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ, solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi posesie, imobilul-construcţie şi teren aferent de 3566 mp, situat în str. M. Eminescu.
Prin hotărârea nr. 107 din 3 decembrie 1996, Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a dispus în favoarea reclamantului, restituirea în natură a imobilului (construcţie şi teren în suprafaţă de 843 mp).
Pentru diferenţa de teren de 2150 mp, Consiliul Judeţean Neamţ a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate seria NT nr. 0004 din 4 august 1993, în favoarea SC U. SA Piatra Neamţ.
Completându-şi acţiunea, reclamantul a solicitat anularea certificatului de atestare menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 16271 din 4 noiembrie 1998, Judecătoria Iaşi, căreia cauza i-a revenit prin strămutare, şi-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea şi a anulat certificatul de atestare, seria NT nr. 0004/1993, pentru 1250 mp, teren aferent construcţiei din str. M. Eminescu.
S-a reţinut pentru aceasta, că reclamantul a dovedit atât dreptul vătămat, cât şi interesul legitim, fiind deja recunoscut, ca proprietar, pentru o parte din terenul în discuţie, prin hotărârea Consiliului Local Piatra Neamţ nr. 107/1996.
În acelaşi timp s-a mai reţinut că SC U. SA s-a înfiinţat ca urmare a privatizării prin metoda „MEBO" şi ca atare, conform HG nr. 468/1998, nu i se putea elibera certificat de atestare a dreptului de proprietate, precum şi faptul că nu-şi mai are sediul în locuinţa din str. M. Eminescu, situaţie în care nici terenul aferent acesteia nu-i este necesar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, SC U. SA, Consiliul Local Piatra Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ.
În recursul său, SC U. SA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit s-a dispus anularea certificatului de atestare, pentru 1250 mp, în condiţiile în care acest act a fost emis cu respectarea cerinţelor impuse de HG nr. 834/1991, iar instanţa fondului nu a analizat legalitatea actului, singura preocupare fiind aceea a îndreptăţirii reclamantului, la restituirea în natură a terenului.
La rândul său, Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ a criticat soluţia Curţii de Apel Iaşi, pentru faptul că, deşi reclamantul nu a depus nici un titlu valabil din care să reiasă că el sau autorii săi ar fi deţinut în proprietate, 3665 mp teren, i-a restituit 1250 mp, pentru care a anulat certificatul de proprietate, fără nici o justificare.
În fine, Consiliul Judeţean Neamţ a susţinut că în absenţa verificării legalităţii actului contestat, raportat la dispoziţiile HG nr. 834/1991 şi mai ales a probării culpei sale procesuale, instanţa a procedat la anularea certificatului şi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, soluţie vădit nelegală şi netemeinică.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în cadrul unei proceduri speciale reglementată de HG nr. 834/1991, de către o autoritate a administraţiei publice locale.
Fiind un act administrativ supus controlului judecătoresc în condiţiile Legii nr. 29/1990, în mod firesc, acţiunea reclamantului nu poate fi exercitată decât cu respectarea termenelor şi condiţiilor impuse de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Ori, sub acest aspect, este evident că instanţa fondului, respectiv Curtea de Apel Iaşi, nu a analizat cererea reclamantului C.G., nefiind preocupată să verifice nici respectarea termenelor de sesizare a instanţei şi nici parcurgerea procedurii administrative prealabile, condiţii imperative impuse de dispoziţiile art. 5 şi în absenţa cărora nu se putea proceda la analiza pe fond a actului administrativ dedus judecăţii.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 313, urmează a fi admise recursurile declarate de SC U. SA, Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ, casată sentinţa nr. 9/1998 a Curţii de Apel Iaşi şi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, prilej cu care, în măsura în care se vor reţine, ca fiind îndeplinite cerinţele art. 5 din Legea nr. 29/1990, să se aibă în vedere la soluţionarea cauzei, şi motivele de casare formulate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC U. SA Piatra Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 9/CA din 21 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, precum şi recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2005. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Contencios → |
|---|
