ICCJ. Decizia nr. 748/2005. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 748/2005
Dosar nr. 386/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia de Control Financiar Ulterior - Divizia controlului contului general de execuţie a bugetului de stat, datoriei publice, creanţelor statului şi activităţii bancare din cadrul Curţii de Conturi, la data de 15 octombrie 2002, a transmis Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25 septembrie 2002 şi a solicitat punerea lui în aplicare, conform art. 129 din lege.
Din examinarea procesului-verbal nr. 47035/2002 a rezultat că SC I. SA nu a pus la dispoziţia echipei de control, formată din controlori financiari ai Curţii şi reprezentanţi ai unor direcţii din Ministerul Finanţelor Publice, actele şi documentele referitoare la evidenţa contabilă, încasarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate în mod repetat, în perioada 5 - 24 septembrie 2002.
Până la termenul din 18 septembrie 2002, stabilit prin adresa echipei de control nr. 14284 din 13 septembrie 2002, societatea nu a transmis documentele şi actele solicitate, şi anume:
- bilanţurile contabile anuale şi balanţele de verificare (sintetice şi analitice), încheiate în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002;
- fişele de cont pentru „clienţi externi", întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002;
- documentele de plată şi extrasele de cont, din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca urmare a recuperării creanţelor externe ale României, conform HG nr. 447/1991, Legii nr. 7/1992, Legii nr. 29/1994 şi Legii nr. 81/1999.
Faţă de refuzul SC I. SA de a pune la dispoziţia echipei de control, a documentelor şi actelor solicitate, refuz exprimat de societate şi prin adresa nr. 46826 din 12 septembrie 2002, controlorii financiari au adresat procesul-verbal de constatare nr. 47035/2002, unde, potrivit competenţelor de la art. 129, au constatat săvârşirea abaterii civile prevăzută şi sancţionată potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată şi au solicitat Colegiului jurisdicţional, să stabilească amenda, conform art. 129 teza a II-a.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 5 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secţiei de Control Financiar Ulterior nr. 14419/2002 şi a pus în aplicare procesul-verbal nr. 47035 din 25 septembrie 2002, stabilind o amendă de 500.000 lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 18 septembrie 2002 şi până la îndeplinirea obligaţiei de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.
A dispus măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile şi a oricăror venituri ale SC I. SA, în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 64.000.000 lei, calculată pe perioada 18 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunţării) şi în continuare, până la îndeplinirea obligaţiei din procesul-verbal nr. 47035 din 25 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cererea adresată societăţii, prin adresa nr. 14284/2002, s-a făcut în exercitarea funcţiei pe care o are Curtea de Conturi, în baza art. 16 din lege, de a controla modul de formare, de administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi a atribuţiei reglementată de art. 17 lit. c) din lege, potrivit căreia controlează modul de formare şi gestionare a datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe.
S-a avut în vedere şi hotărârea plenului Curţii de Conturi nr. 102 din 29 august 2002, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispoziţiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea şi verificarea pe destinaţiile legale, a sumelor provenite din creanţele externe ale României, la societăţile comerciale care au desfăşurat activitate de export, înainte şi după anul 1989, printre care a figurat şi SC I. SA Bucureşti.
Refuzul societăţii de a pune la dispoziţia Curţii de Conturi, documentele solicitate, fiind nejustificat, abaterea comisă a fost sancţionată conform art. 129 alin. (2) din lege, cu amendă pe fiecare zi de întârziere.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 341 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de SC I. SA Bucureşti.
S-a reţinut că abaterea săvârşită de societate, sancţionată cu amendă, intră în competenţa de soluţionare a Colegiului jurisdicţional, legalitatea controlului, şi învestirea legală a instanţei.
Considerând Decizia nelegală, SC I. SA Bucureşti a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în fond, respingerea cererii Secţiei de Control Ulterior.
Se susţine că este o societate comercială cu capital integral privat, că are toate obligaţiile către stat achitate, şi, ca atare, nefăcând parte din categoria persoanelor juridice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi, nu are nici obligaţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, de aici nelegalitatea controlului.
Greşit s-a respins excepţia neregularităţii învestirii Colegiului jurisdicţional, faţă de dispoziţiile art. 36 şi 37 din Legea nr. 94/1992 (lipsa sesizării colegiului, de către procurorul financiar).
În mod greşit s-a interpretat minuta încheiată în urma discuţiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanţii a şapte societăţi comerciale (27 septembrie şi 1 octombrie 2002), nu s-a luat în considerare că s-a transmis Curţii de Conturi, documentele convenite cu reprezentanţii acestuia, în scop de documentare, şi nu de control.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 94/1992, republicată, în art. 4 alin. (1) stabileşte: „Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare exercitării funcţiilor sale de control şi jurisdicţionale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice destinatare".
Alin. (2) prevede: „toate persoanele juridice şi fizice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi, sunt obligate să-i transmită actele, documentele şi informaţiile solicitate la termenele stabilite de Curte şi să-i asigure accesul în sediile lor, dacă aceasta hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faţa locului".
Încălcarea obligaţiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancţionează conform art. 128 din aceeaşi lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În cauză, societăţii I. SA Bucureşti i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25 septembrie 2002, de Secţia de Control Ulterior - Divizia contului general de execuţie a bugetului de stat, datoriei publice, creanţelor statului şi activităţii bancare din cadrul Curţii de Conturi, întrucât nu a pus la dispoziţia echipei de control, documentele referitoare la evidenţa contabilă, încadrarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică informaţională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate în mod repetat, în perioada 5 - 24 septembrie 2002.
S-a solicitat Colegiului jurisdicţional să stabilească amenda, conform art. 129 teza a II-a.
Controlul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 94/1992, Curţii de Conturi, privind modul de formare şi gestionare a datoriei publice şi situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe, pe hotărârea 102 din 29 august 2002 a Plenului Curţii, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispoziţiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea şi verificarea pe destinaţiile legale a sumelor prevăzute din creanţele externe ale României, la societăţile comerciale care au derulat activităţi de export, înainte şi după 1989 şi pe nota anexă la această hotărâre.
Conform acesteia, la bugetul statului figurează nerecuperate şi nevirate, creanţe externe în valoare de 2.239,6 milioane de lei şi 955,9 milioane ruble transferabile.
Din Nota Ministerului Finanţelor Publice, transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241.559 din 18 martie 2002, rezultă că recurenta-reclamantă a încasat şi după privatizarea sa (1994), creanţe externe în sumă de 30.571.744,65 dolari SUA şi 15.807.232 lire sterline, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulată înainte şi după 1989, pe relaţia Siria, care aparţin statului, fiind vorba de credite acordate pentru realizarea producţiei de export sau garantate prin acorduri guvernamentale.
În condiţiile date, în mod justificat s-a reţinut competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului jurisdicţional şi legalitatea controlului, societatea fiind obligată să se conformeze art. 4 alin. (2) din lege, de a preda documentaţia solicitată.
Minuta încheiată în urma discuţiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanţii a şapte societăţi comerciale (27 septembrie 2002 şi 1 octombrie 2002), în care s-a consemnat punctul de vedere al societăţii, că la privatizare a inclus în patrimoniu, creanţele externe pe care le-a plătit statului, prin cumpărarea de acţiuni, nu a fost avută în vedere de instanţă, întrucât societatea, prin intermediul A.N.E.I.R., a transmis materiale, dar o altă serie de documente solicitate (adresa 14284 din 13 septembrie 2002), ca bilanţurile contabile, balanţele de verificare, fişe de cont, nu au fost comunicate.
Cât priveşte excepţia nelegalităţii sesizării direct prin proces-verbal de constatare a abaterii, ea nu a putut fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992, stabileşte, pe de o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 - 128, se constată de controlorii financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabileşte de Colegiul jurisdicţional.
În consecinţă, instanţa a fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii civile, conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.
Instanţa nu a fost învestită prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicţional, conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege, care prevede că: „Colegiul jurisdicţional al Curţii judecă şi alte cauze care nu sunt în competenţa celorlalte colegii".
Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta-reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 14284 din 13 septembrie 2002, astfel că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47035/2002, este temeinică şi legală, iar amenda respectă cerinţele legii.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 341 din 23 mai 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedină publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2005. Contencios. La încheiere (refuz... | ICCJ. Decizia nr. 75/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
