ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 741/2005
Dosar nr. 3320/2002
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M. SA Braşov, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov şi Administraţia Financiară, a solicitat anularea deciziei nr. 906 din 15 iunie 2000, emisă de primul pârât, a dispoziţiei nr. 76 din 12 aprilie 2000, emisă de cea de a doua pârâtă şi a procesului-verbal de control nr. 1660A din 28 ianuarie 2000, întocmit de ultima pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 3.218.363.469 lei, majorări de întârziere.
Reclamanta contestă modul în care reprezentanţii Administraţiei Financiare Braşov au efectuat stingerea obligaţiilor sale fiscale, stabilind în sarcina sa, obligaţia de plată a sumei menţionate, ca majorări de întârziere, arătând că aceasta este netemeinică şi fără suport legal.
Curtea de apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 189/F din 29 septembrie 2000, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând legalitatea actului de control.
Considerând hotărârea, nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se arată că, deşi pe fiecare dintre documentele de plată a fost menţionată atât natura debitului, cât şi luna pentru care se efectuează plata, organul de control a efectuat imputaţia plăţilor în altă ordine, decât cea menţionată pe documentele de plată, ceea ce a dus la o creştere a obligaţiilor sale faţă de bugetul de stat.
Actul de control contravine dispoziţiilor Codului civil.
Recursul declarat este nefondat.
În urma controlului efectuat la reclamantă, ce a cuprins perioada 1995 - 1999, s-a încheiat procesul-verbal din 29 ianuarie 2003, de Administraţia Financiară Braşov, prin care s-a constatat că societatea a virat cu întârziere obligaţiile fiscale şi s-a procedat la stingerea debitelor restante şi a majorărilor de întârziere aferente, în ordinea vechimii lor, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.
S-a stabilit în sarcina societăţii, ca obligaţie de plată, suma de 3.218.363.469 lei, reprezentând majorări de întârziere din care: 2.519.909.108 lei, aferente TVA; 367.451.251 lei, aferente impozitului pe profit; 281.272.183 lei, aferente impozitului pe salarii; 35.759.243 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 40%, 35%; 13.971.582 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 10%,15%.
În căile administrative de atac, soluţia a fost de respingere (dispoziţia nr. 76 din 12 aprilie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov şi Decizia nr. 906 din 15 iunie 2000, a Ministerului Finanţelor), soluţie menţinută şi de instanţă, care a reţinut legalitatea actelor contestate.
În drept, problema ridicată în cauză îşi găseşte rezolvarea în dispoziţiile art. 8 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.
Potrivit acesteia, „Plata obligaţiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora".
Pct. 2.3 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, referitoare la plata obligaţiilor bugetare şi a majorărilor de întârziere, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 620/1997, prevede: „În cazul în care debitorul, pentru fiecare fel de impozit, taxă sau alt venit bugetar, efectuează plăţi parţiale în contul obligaţiilor de plată restante succesive şi al majorărilor de întârziere, organul fiscal va efectua stingerea creanţelor bugetare şi înregistrarea în contabilitatea fiscală, astfel:
a) se stinge debitul aferent celui mai vechi termen scadent în cadrul fiecărui fel de impozit datorat;
b) se sting majorările de întârziere aferente debitului prevăzut la lit. a).
Dacă prin plata efectuată potrivit alin. (1), nu se acoperă integral majorările de întârziere aferente debitului achitat, următoarea plată efectuată de debitor va îndestula mai întâi diferenţa de majorări de întârziere neachitate, după care se aplică regula prevăzută la alin. (1)".
Deci, stingerea obligaţiilor fiscale se face pe fiecare fel de impozit în parte, în ordinea vechimii debitelor şi a majorărilor de întârziere aferente, aşa cum a procedat legal organul de control, înlăturând susţinerile reclamantei, prevederile Codului civil găsindu-şi aplicarea, doar atunci când legea specifică nu cuprinde reglementări.
În mod legal s-a înlăturat şi apărarea reclamantei, potrivit căreia nu datorează majorările de întârziere stabilite de organul de control, întrucât pct. 2.2, 2.3 şi 2.4 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997, au fost eliminate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1616/1999, întrucât în perioada supusă controlului erau în vigoare pct. 2.2, 2.3 şi 2.4 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 87/F din 2 octombrie 2002, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2005. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 744/2005. Contencios. La încheiere (refuz... → |
|---|
