ICCJ. Decizia nr. 740/2005. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 740/2005
Dosar nr. 5055/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 2002, la secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a Tribunalului Bucureşti, K.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru a se constata caracterul discriminatoriu al HG nr. 1315/2001, întrucât aplicarea ei a determinat necorelarea pensiilor fără vechime integrală, astfel cum s-a procedat şi în ce priveşte pensia ce i-a fost stabilită prin Decizia nr. 124766 din 7 septembrie 1995.
Prin precizarea de acţiune de la data de 25 februarie 2003, reclamanta a declarat că înţelege să conteste legalitatea HG nr. 1315/2001, în cauză fiind introdus ca pârât, Guvernul României.
Prin sentinţa civilă nr. 3286 din 16 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, în baza art. 3 pct. 1 şi art. 158 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Aceasta din urmă, prin sentinţa nr. 184 din 3 februarie 2004, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea, în contradictoriu cu pârâtul, ca inadmisibilă. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Casa Naţională de Pensii şi Alte drepturi de Asigurări Sociale şi a respins acţiunea faţă de pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ şi că nu există identitate între persoana pârâtei - Casa Naţională de Pensii şi cel obligat în acelaşi raport juridic, în condiţiile în care obiectul cauzei vizează anularea unei hotărâri emise de Guvernul României.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a arătat că în mod greşit s-a reţinut că nu a efectuat procedura prealabilă, întrucât prin cererea depusă la 28 ianuarie 2004, a formulat excepţia de nelegalitate a HG nr. 1315/2001 şi a solicitat repunerea în termen, pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii îl constituie anularea HG nr. 1315/2001, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Urmarea acestei căi presupune respectarea tuturor cerinţelor impuse în art. 5 din lege, care stabilesc ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente şi termenele în care se poate face sesizarea instanţei.
În cauză, această procedură nu a fost îndeplinită, astfel că instanţa în mod justificat, respectând cerinţele art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând excepţia invocată de Guvern, a lipsei plângerii prealabile, a admis-o şi a respins acţiunea faţă de acesta, ca inadmisibilă. Primirea excepţiei face de prisos examinarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1315/2001 şi a cererii de repunere în termen.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.E. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 3 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2005. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
