ICCJ. Decizia nr. 784/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 784/2005
Dosar nr. 6827/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 31 martie 2004, reclamanta B.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13496 din 11 martie 2004, a Casei Judeţene de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative, fiind născută în refugiu, la data de 16 iulie 1944.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 588 din 28 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.A., a dispus anularea hotărârii nr. 13496 din 11 martie 2004 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 16 iulie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa, a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor şi având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiată a părinţilor, beneficiază de aceleaşi drepturi, şi copilul minor.
Iar în considerarea art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reţinut că pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu, decât al prinţilor săi şi ţinând cont şi de contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu,statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal, pentru toţii cetăţenii săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că Legea nr. 189/2000 (art. 1) şi HG nr. 127/2002 prevăd în mod expres şi limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu se enumeră printre ele.
Reclamanta B.A. s-a născut la data de 16 iulie 1944, în localitatea Aiud, judeţul Alba, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii şi această localitate aparţinea jurisdicţiei statului român.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 588 din 28 aprilie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 783/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 786/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
